21 de definiții pentru vicia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICIA, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

VICIA, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).

vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.

VICIA, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.

VICIA vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

VICIA vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

A VICIA ~ez tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

A SE VICIA mă ~ez intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

vițià v. 1. a strica: a viția sângele; 2. Jur. a anula: cea mai mică omisiune poate viția un act.

*vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vicia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. viciez (desp. -ci-ez), 3 vicia, 1 pl. viciem; conj. prez. 1 sg. să viciez, 3 să vicieze; ger. viciind (desp. -ci-ind)

vicia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciază, 1 pl. viciem (-ci-em); ger. viciind (-ci-ind)

vicia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciez, 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem (sil. -ci-em); ger. viciind (sil. -ci-ind)

vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)

vițiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VICIA vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

VICIA vb. 1. a (se) altera, a (se) polua, a (se) strica. (Aerul din încăpere s-a ~.) 2. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Intrare: vicia
  • silabație: vi-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vicia
  • viciere
  • viciat
  • viciatu‑
  • viciind
  • viciindu‑
singular plural
  • vicia
  • viciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • viciez
(să)
  • viciez
  • viciam
  • viciai
  • viciasem
a II-a (tu)
  • viciezi
(să)
  • viciezi
  • viciai
  • viciași
  • viciaseși
a III-a (el, ea)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • vicia
  • vicie
  • viciase
plural I (noi)
  • viciem
(să)
  • viciem
  • viciam
  • viciarăm
  • viciaserăm
  • viciasem
a II-a (voi)
  • viciați
(să)
  • viciați
  • viciați
  • viciarăți
  • viciaserăți
  • viciaseți
a III-a (ei, ele)
  • vicia
(să)
  • vicieze
  • viciau
  • vicia
  • viciaseră
verb (VT211)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viția
  • vițiere
  • vițiat
  • vițiatu‑
  • vițiind
  • vițiindu‑
singular plural
  • viția
  • vițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vițiez
(să)
  • vițiez
  • vițiam
  • vițiai
  • vițiasem
a II-a (tu)
  • vițiezi
(să)
  • vițiezi
  • vițiai
  • vițiași
  • vițiaseși
a III-a (el, ea)
  • viția
(să)
  • vițieze
  • viția
  • viție
  • vițiase
plural I (noi)
  • vițiem
(să)
  • vițiem
  • vițiam
  • vițiarăm
  • vițiaserăm
  • vițiasem
a II-a (voi)
  • vițiați
(să)
  • vițiați
  • vițiați
  • vițiarăți
  • vițiaserăți
  • vițiaseți
a III-a (ei, ele)
  • viția
(să)
  • vițieze
  • vițiau
  • viția
  • vițiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vicia, viciezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.