PERVERSIUNE, perversiuni, s. f. Perversitate. ◊ Perversiune sexuală = act nefiresc legat de viața sexuală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. perversion.

perversiune sf [At: ALEXI, W. / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr perversion] 1-4 Perversitate (1-4). 5 (Pex) Imoralitate. 6 (Pex) Corupție. 7 Falsitate. 8 Deviere de la normal a instinctelor sexuale, astfel încât satisfacția sexuală se obține în mod nefiresc, prin acte de cruzime asupra sa însuși ori a partenerului, sau fără partener, neexistând posibilitatea de a perpetua specia Si: perversitate (8).

PERVERSIUNE, perversiuni, s. f. Perversitate. [Pr.: -si-u-] – Din fr. perversion.

PERVERSIUNE, perversiuni, s. f. Perversitate, pervertire. Perversiune sexuală.

PERVERSIUNE s.f. Perversitate. [Pron. -si-u-. / cf. fr. perversion, lat. perversio].

PERVERSIÚNE s. f. deviere până la patologic a unor tendințe sau instincte datorită unor tulburări psihice; perversitate. ♦ ~ sexuală = săvârșirea de acte nefirești în legătură cu viața sexuală. (< fr. perversion, lat. perversio)

PERVERSIÚNE ~i f. v. PERVERSITATE. ◊ ~ sexuală săvârșire de acte nefirești în viața sexuală. [Sil. -si-u-] /<fr. perversion

perversiune f. 1. schimbare din bine în rău; 2. Med. turburare.

*perversiúne f. (lat. pervérsio, -ónis. V. a-versiune). Acțiunea de a perverti: perversiunea obiceĭurilor. Med. Alterarea uneĭ funcțiunĭ normale: perversiunea gustuluĭ.

perversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. perversiunii; pl. perversiuni

perversiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. perversiunii; pl. perversiuni

perversiune s. f. versiune

PERVERSIUNE s. v. corupție.

PERVERSIUNE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) erată