12 definiții pentru deprava


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

A SE DEPRAVÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză

depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. și pl. depraveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRAVA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Intrare: deprava
  • silabație: de-pra-va
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprava
  • depravare
  • depravat
  • depravatu‑
  • depravând
  • depravându‑
singular plural
  • depravea
  • depravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depravez
(să)
  • depravez
  • depravam
  • depravai
  • depravasem
a II-a (tu)
  • depravezi
(să)
  • depravezi
  • depravai
  • depravași
  • depravaseși
a III-a (el, ea)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • deprava
  • depravă
  • depravase
plural I (noi)
  • depravăm
(să)
  • depravăm
  • depravam
  • depravarăm
  • depravaserăm
  • depravasem
a II-a (voi)
  • depravați
(să)
  • depravați
  • depravați
  • depravarăți
  • depravaserăți
  • depravaseți
a III-a (ei, ele)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • depravau
  • deprava
  • depravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deprava

  • 1. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corupe

etimologie: