manifestare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (reg) ~fis~ / Pl: ~tări / E: manifesta] 1 Exteriorizare prin vorbe, fapte, acțiuni a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. 2 (Lpl) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea. 3 (Pex) Realizare. 4 Semn revelator Si: indiciu.

MANIFESTARE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (s e) manifesta; afirmare, exprimare, dezvăluire. Această baladă unică... eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare. VIANU, A. P. 15. Față cu atîtea și atîtea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII 299.

MANIFESTARE s.f. Afirmare, exprimare a gîndurilor, a sentimentelor etc.; semn, dovadă; (p. ext.) spectacol. [< manifesta].

MANIFESTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) manifesta. 2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu. ◊ spectacol. (< manifesta)

manifest, ~ă [At: (a. 1703) FN 153 / V: (înv) manef~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat manifestum, fr manifeste] 1 sn Declarație publică scrisă, în care se formulează un punct de vedere de interes general, se face o chemare la o acțiune de masă etc. Si: proclamație. 2 sn Hârtie pe care este scris un manifest (1) Si: proclamație. 3 sn Profesiune de credință Si: crez. 4 a Evident (1). 5 a Declarat în mod categoric.

manifesta [At: HELIADE, O. II, 140 / Pzi: manifest, (înv) ~tez / E: fr manifester] 1 vt A exprima, a arăta prin comportare, atitudine etc. 2 vr A-și afirma prezența, existența. 3 vr A se face simțit, cunoscut. 4-5 vit A organiza o manifestație (2). 6-7 vit A participa la o manifestație (2) Si: a demonstra.

manifistare sf vz manifestare

MANIFESTA, (1) manifest, (2) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A arăta, a exprima, a da la iveală. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166. ◊ Refl. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. 2. Intranz. A face o manifestație. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.

MANIFESTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifest și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].

MANIFESTA vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)

A MANIFESTA² ~ez intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester

A SE MANIFESTA mă manifestez intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester

A MANIFESTA¹ manifest tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria.

3) manifést și -éz, a -á v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin operele luĭ.

*manifestațiúne f. (lat. manifestátio, -ónis). Acțiunea de a manifesta, de a-țĭ arăta publicamente sentimentele, opiniunea politică (ob. -áre). A face manifestațiune (ob. -áție), a te aduna și a striga arătîndu-țĭ sentimentele.

manifestare s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări

manifestare s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări

manifestare s. f., g.-d. art. manifestării; pl. manifestări

manifesta¹ (a ~) (a exprima un sentiment/o tendință) vb., ind. prez. 1 sg. manifest, 2 sg. manifești, 3 manifestă; conj. prez. 1 sg. să manifest, 3 să manifeste

manifesta² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestez, 3 manifestează; conj. prez. 1 sg. să manifestez, 3 să manifesteze

manifesta² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 3 manifestează

manifesta¹ (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință) vb., ind. prez. 3 manifestă

manifesta (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestez, 3 sg. și pl. manifestează

manifesta (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. manifestă

MANIFESTARE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestație. (~ dorinței cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.)

MANIFESTARE s. 1. afirmare, arătare, exprimare, (rar) manifestație. (~ dorinței cuiva.) 2. semn, simptom. (Are ~ări de nebunie.)

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.) 3. a (se) arăta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om supărat.) 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

A manifesta ≠ a masca, a tăinui

MANIFESTARE AVIATICĂ acțiune (sau ansamblu de acțiuni) menită să popularizeze activitatea aeronautică.

MANIFESTÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) m a n i f e s t a și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gîndurilor, sentimentelor, personalității etc. Cf. ARISTiA, PLUT. Poporul au mărturisit durerea sa prin manifistări publice, rețiindu-se de plăceri, agiunínd trei zile. ASACHI, S. L. II, 110. Formele foarte diverse de manifestare in care se revelează diversele personalități ale poeților. MAIORESCU, CR. II, 377. Față cu atitea și atítea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII, 299. O puternică manifestare a grijii partidului față de nevoile oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. O manifestare de pietate cărturărească. SADOVEANU, E. 96. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea ; p. e x t. realizare, înfăptuire. Acele influențe sociale. . . se vor oglindi clar în manifestarea artistică. GHEREA, ST. CR. III, 81. Frumusețea oamenilor întrece toate celelalte manifestări ale firii. BOGZA, C. O. 280. Această baladă unică. . . eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. 3. Semn revelator, indiciu. Înainte de a ne ocupa de manifestările bătrîneții, e necesar să răspundem la o întrebare importantă. PARHON, B. 10. – Pl.: manifestări. – Și: (regional) manifistáre s. f. – V. manifesta.

MANIFESTA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un sentiment, o tendință etc.) A exprima, a arăta (prin comportare, atitudine etc.). Însăși ocîrmuirea. . . manifestă dorința ei de a introduce de la sine îmbunătățiri (a. 1848). URiCARIUL, X, 5. Amiciția și stima. . . nu ezitezi a nu le manifesta cu atîta prietinoasă generozitate. CARAGIALE, O. VII, 47. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, D. 11. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I, 166, cf. IORGA, L. I, 105. Nu putea să manifesteze iubirea decît prin privirea ei atît de straniu fixă și fără gînduri. GALACTION, O.107. Manifestase dorința de a o cunoaște. BRĂESCU, A. 64. Limba actuală. . . manifestă o tendință foarte puternică de a înlocui pe „care” prin „ce”, indiferent de condițiile sintactice. IORDAN, L. R. 392, cf. CV 1949, nr. 6, 25. Manifesta dispreț pentru formă chiar și în viața lui de toate zilele. RALEA, S. T. III, 201. Oamenii muncii manifestă un interes fierbinte pentru cunoașterea temeinică a evenimentelor politice interne și internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Poetul își manifestă încrederea într-o nouă poezie. V. ROM. ianuarie 1954, 154, cf. iulie 1954, 293. Partidul și guvernul își manifestă grija zilnică pentru dezvoltarea unei culturi noi. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 66, cf. ARGHEZI, P. T. 59. ♦ Refl. A-și afirma prezența, existența; a se face simțit, cunoscut. Poezia stă latentă, fără a se manifesta nici prin daltă, nici prin penel. . . , nici prin vorbe sau versuri. HELIADE, O. II, 140. Dorințele se manifestă în noi abia ce zărim o jună femeie plăcută. FILIMON, O. I, 114, cf. 104. Așa sînt și popoarele. Pruncia lor se manifestă printr-o zgomotoasă dinamică. HASDEU, I. C. I, VII. Pesimismul lui Eminescu se manifestează mai ales și mai caracteristic în „Mortua est”. GHEREA, ST. CR. I, 114, cf. 123, III, 84. Expresivitatea. . . se manifestă printr-o influență de fiecare moment a afectului și fantaziei. IORDAN, STIL. 93. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea în cadrul întrecerii socialiste a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. Aici s-a manifestat. . . talentul de polemist al lui Ibrăileanu. V. ROM. septembrie 1954, 141. 2. Intranz. A organiza o manifestație (2), a participa la o manifestație; a demonstra. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. I, 249. Sute de mii de demonstranți au manifestat timp de cîteva ore. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651, cf. nr. 2393. Să vie și să manifesteze pentru lupta unită a proletariatului. GALAN, Z. R. 14. – Prez. ind.: (1) manifést și (învechit) manifestez, (2) manifestez. – Din fr. manifester.

MANIFISTARE s. f. v. manifestare.