Definiția cu ID-ul 1252024:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANIFESTÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) m a n i f e s t a și rezultatul ei. 1. Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gîndurilor, sentimentelor, personalității etc. Cf. ARISTiA, PLUT. Poporul au mărturisit durerea sa prin manifistări publice, rețiindu-se de plăceri, agiunínd trei zile. ASACHI, S. L. II, 110. Formele foarte diverse de manifestare in care se revelează diversele personalități ale poeților. MAIORESCU, CR. II, 377. Față cu atitea și atítea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII, 299. O puternică manifestare a grijii partidului față de nevoile oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. O manifestare de pietate cărturărească. SADOVEANU, E. 96. 2. (De obicei la pl.) Acțiune, fapt prin care cineva sau ceva își manifestă existența, activitatea ; p. e x t. realizare, înfăptuire. Acele influențe sociale. . . se vor oglindi clar în manifestarea artistică. GHEREA, ST. CR. III, 81. Frumusețea oamenilor întrece toate celelalte manifestări ale firii. BOGZA, C. O. 280. Această baladă unică. . . eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. 3. Semn revelator, indiciu. Înainte de a ne ocupa de manifestările bătrîneții, e necesar să răspundem la o întrebare importantă. PARHON, B. 10. – Pl.: manifestări. – Și: (regional) manifistáre s. f. – V. manifesta.