manifesta [At: HELIADE, O. II, 140 / Pzi: manifest, (înv) ~tez / E: fr manifester] 1 vt A exprima, a arăta prin comportare, atitudine etc. 2 vr A-și afirma prezența, existența. 3 vr A se face simțit, cunoscut. 4-5 vit A organiza o manifestație (2). 6-7 vit A participa la o manifestație (2) Si: a demonstra.

MANIFESTA, (1) manifest, (2) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A arăta, a exprima, a da la iveală. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I 166. ◊ Refl. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea, în cadrul întrecerii socialiste, a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. 2. Intranz. A face o manifestație. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. II 143.

MANIFESTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifest și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].

MANIFESTA vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)

A MANIFESTA¹ manifest tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

A MANIFESTA² ~ez intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester

A SE MANIFESTA mă manifestez intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester

manifestà v. 1. a face cunoscut: a-și manifesta cugetarea; 2. a da pe față: a-și manifesta bucuria.

manifest, ~ă [At: (a. 1703) FN 153 / V: (înv) manef~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat manifestum, fr manifeste] 1 sn Declarație publică scrisă, în care se formulează un punct de vedere de interes general, se face o chemare la o acțiune de masă etc. Si: proclamație. 2 sn Hârtie pe care este scris un manifest (1) Si: proclamație. 3 sn Profesiune de credință Si: crez. 4 a Evident (1). 5 a Declarat în mod categoric.

3) manifést și -éz, a -á v. tr. (lat. manifestare). Fac cunoscut, arăt, exprim: îmĭ manifest bucuria, voința. V. intr. Fac manifestațiune publică: poporu a manifestat strigînd „ura”. V. refl. Mă exprim, îmĭ arăt sentimentele, voința, puterea: Dumnezeŭ se manifestá pin operele luĭ.

manifesta¹ (a ~) (a exprima un sentiment/o tendință) vb., ind. prez. 1 sg. manifest, 2 sg. manifești, 3 manifestă; conj. prez. 1 sg. să manifest, 3 să manifeste

manifesta² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestez, 3 manifestează; conj. prez. 1 sg. să manifestez, 3 să manifesteze

manifesta¹ (a ~) (a arăta un sentiment, a exprima o tendință) vb., ind. prez. 3 manifestă

manifesta² (a ~) (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 3 manifestează

manifesta (a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestez, 3 sg. și pl. manifestează

manifesta (a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. manifestă

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

MANIFESTA vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 2. a arăta, a vădi, (fig.) a acuza. (~ dureri în regiunea lombară.) 3. a (se) arăta, a (se) exterioriza. (Nu se ~ ca un om supărat.) 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru dezarmare.) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)

A manifesta ≠ a masca, a tăinui

MANIFESTA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un sentiment, o tendință etc.) A exprima, a arăta (prin comportare, atitudine etc.). Însăși ocîrmuirea. . . manifestă dorința ei de a introduce de la sine îmbunătățiri (a. 1848). URiCARIUL, X, 5. Amiciția și stima. . . nu ezitezi a nu le manifesta cu atîta prietinoasă generozitate. CARAGIALE, O. VII, 47. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, D. 11. Dragostea pentru elenism și-a manifestat-o botezîndu-și copiii cu nume eroice. REBREANU, R. I, 166, cf. IORGA, L. I, 105. Nu putea să manifesteze iubirea decît prin privirea ei atît de straniu fixă și fără gînduri. GALACTION, O.107. Manifestase dorința de a o cunoaște. BRĂESCU, A. 64. Limba actuală. . . manifestă o tendință foarte puternică de a înlocui pe „care” prin „ce”, indiferent de condițiile sintactice. IORDAN, L. R. 392, cf. CV 1949, nr. 6, 25. Manifesta dispreț pentru formă chiar și în viața lui de toate zilele. RALEA, S. T. III, 201. Oamenii muncii manifestă un interes fierbinte pentru cunoașterea temeinică a evenimentelor politice interne și internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Poetul își manifestă încrederea într-o nouă poezie. V. ROM. ianuarie 1954, 154, cf. iulie 1954, 293. Partidul și guvernul își manifestă grija zilnică pentru dezvoltarea unei culturi noi. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 66, cf. ARGHEZI, P. T. 59. ♦ Refl. A-și afirma prezența, existența; a se face simțit, cunoscut. Poezia stă latentă, fără a se manifesta nici prin daltă, nici prin penel. . . , nici prin vorbe sau versuri. HELIADE, O. II, 140. Dorințele se manifestă în noi abia ce zărim o jună femeie plăcută. FILIMON, O. I, 114, cf. 104. Așa sînt și popoarele. Pruncia lor se manifestă printr-o zgomotoasă dinamică. HASDEU, I. C. I, VII. Pesimismul lui Eminescu se manifestează mai ales și mai caracteristic în „Mortua est”. GHEREA, ST. CR. I, 114, cf. 123, III, 84. Expresivitatea. . . se manifestă printr-o influență de fiecare moment a afectului și fantaziei. IORDAN, STIL. 93. Inițiativa maselor se manifestă în mod deosebit în aplicarea în cadrul întrecerii socialiste a metodelor înaintate de lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. Aici s-a manifestat. . . talentul de polemist al lui Ibrăileanu. V. ROM. septembrie 1954, 141. 2. Intranz. A organiza o manifestație (2), a participa la o manifestație; a demonstra. Studențimea era în fierbere și pusese de gînd să manifesteze. CARAGIALE, O. I, 249. Sute de mii de demonstranți au manifestat timp de cîteva ore. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651, cf. nr. 2393. Să vie și să manifesteze pentru lupta unită a proletariatului. GALAN, Z. R. 14. – Prez. ind.: (1) manifést și (învechit) manifestez, (2) manifestez. – Din fr. manifester.