23 de definiții pentru singuratic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGURATIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.

SINGURATIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.

singuratic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~tec, (înv) ~rătec / Pl: ~ici, ~ice / E: singur + -atic] 1 a (D. ființe, mai ales d. oameni) Singur (3). 2 a (D. viața, traiul sau d. manifestările, acțiunile etc. ale oamenilor) Care este caracteristic omului singuratic (1). 3 a Care se petrece în singurătate. 4 a (D. lucruri, locuri, arbori etc.) Care este plasat la un loc ferit, departe de (alte) așezări omenești ori departe unul de altul Si: dosit (2), ferit1 (3), izolat, lăturalnic, pustiu, liniștit, rătăcit, răzleț, retras, solitar (1), stingher, (rar) pribeag, (îvp) secret3, (îvr) singureț (1), (înv) singurit, (reg) lăturaș, lăturiș. 5 a (Pex) Liniștit. 6 a (Rar; pex; d. așezări omenești, d. locuințe etc. sau d. locuri de obicei populate) Pustiu. 7 a (Asr; adesea precedat de „un”, „o” care-i întăresc sensul; adesea precedă substantivul pe care îl determină) Singur (7). 8-9 sn, a (Grm; înv) Singular (1-2). 10 a (Înv; d. pietre prețioase, mai ales d. briliante și diamante) Solitar (13). 11 a (Îvr; îs) Luptă ~ Luptă corp la corp.

SINGURATIC, -Ă, singuratici, -e, adj. 1. (Despre ființe, în special despre oameni) (Care trăiește) departe de alte ființe, izolat de societate; retras, singur. Șt. O. Iosif a murit trist și singuratic. SADOVEANU, E. 168. Dar nu vine! Singuratic În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I 74. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. ◊ (Substantivat) Franțuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluidă și bogată, după legea singuraticilor condamnați îndelung la muțenie. SADOVEANU, Z. C. 98. ♦ (Despre perioade de timp) Petrecut, trăit în singurătate. Deodată văzui pe bătrînă privindu-l fix, cu dragoste, cu tristeță și resemnare, cum îl privea de zeci de ani singuratici și triști. SADOVEANU, O. VIII 62. ♦ (Despre acțiuni omenești) Făcut în singurătate; tainic. Fără mărturie străină își face singuraticele sale rugăciuni. HOGAȘ, H. 53. 2. (Despre lucruri) Departe de alte lucruri sau de alte așezări omenești; solitar, liniștit. Privighetorile se așază în colțuri singuratice așa alese încît să răspundă armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică. CREANGĂ, P. 213. Conrad simțea în sînu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ședea el abătut. BOLINTINEANU, O. 240. 3. (Gram.; învechit) Singular. (Substantivat) Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le lasă în forma primitivă la înmulțit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60. – Variantă: singuratec, -ă (EMINESCU, O. I 75, RUSSO, 99) adj.

SINGURATIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. /singur + suf. ~atic

singuratic a. care e singur, cui îi place a fi singur.

singurátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. singur). Izolat, departe de lume: un schit singuratic, o singuratică insulă din imensitatea oceanuluĭ. Iubitor de singurătate: cugetătoriĭ îs singuraticĭ.

SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

singuratic adj. m., pl. singuratici; f. singuratică, pl. singuratice

singuratic adj. m., pl. singuratici; f. singuratică, pl. singuratice

singuratic adj. m., pl. singuratici; f. sg. singuratică, pl. singuratice

singuratic (cu înțelesul: căruia îi place să trăiască singur).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINGURATIC adj., s. v. singular.

SINGURATIC adj. v. singur, unic.

SINGURATIC adj. 1. v. retras. 2. v. răzleț. 3. v. dosnic.

SINGURATIC adj. 1. izolat, retras, singur, solitar, (rar) însingurat, (înv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; trăiește ~.) 2. izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singur, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.)

Singuratic ≠ nesolitar, nesinguratic

Intrare: singuratic
singuratic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singuratic
  • singuraticul
  • singuraticu‑
  • singuratică
  • singuratica
plural
  • singuratici
  • singuraticii
  • singuratice
  • singuraticele
genitiv-dativ singular
  • singuratic
  • singuraticului
  • singuratice
  • singuraticei
plural
  • singuratici
  • singuraticilor
  • singuratice
  • singuraticelor
vocativ singular
plural
singuratec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singuratec
  • singuratecul
  • singuratecu‑
  • singuratecă
  • singurateca
plural
  • singurateci
  • singuratecii
  • singuratece
  • singuratecele
genitiv-dativ singular
  • singuratec
  • singuratecului
  • singuratece
  • singuratecei
plural
  • singurateci
  • singuratecilor
  • singuratece
  • singuratecelor
vocativ singular
plural
singurătec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

singuratic, singuraticăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șt. O. Iosif a murit trist și singuratic. SADOVEANU, E. 168. DLRLC
    • format_quote Dar nu vine! Singuratic În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
    • format_quote Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Franțuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluidă și bogată, după legea singuraticilor condamnați îndelung la muțenie. SADOVEANU, Z. C. 98. DLRLC
    • 1.1. (Despre manifestările oamenilor) Propriu, caracteristic pentru un om singuratic, de om singuratic. DEX '09
    • 1.2. (Despre perioade de timp) Petrecut, trăit în singurătate. DLRLC
      • format_quote Deodată văzui pe bătrînă privindu-l fix, cu dragoste, cu tristeță și resemnare, cum îl privea de zeci de ani singuratici și triști. SADOVEANU, O. VIII 62. DLRLC
    • 1.3. (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tainic
      • format_quote Fără mărturie străină își face singuraticele sale rugăciuni. HOGAȘ, H. 53. DLRLC
    • 1.4. rar Singur; singular. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: solitar antonime: nesolitar
    • format_quote Privighetorile se așază în colțuri singuratice așa alese încît să răspundă armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. DLRLC
    • format_quote Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote Conrad simțea în sînu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ședea el abătut. BOLINTINEANU, O. 240. DLRLC
  • sinonime: singular
    • format_quote Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le lasă în forma primitivă la înmulțit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60. DLRLC
etimologie:
  • Singur + sufix -atic. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.