O definiție pentru prubuluire
Explicative DEX
PRUBULUI vb. IV v. probălui.
Intrare: prubuluire
prubuluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
probălui, probăluiescverb
învechit regional
- 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a proba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. DLRLC
-
- 4. Bănui, chibzui, crede, gândi, imagina, presupune, prevedea, socoti, visa, închipui, întrezări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai... în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. DLRLC
- 4.1. A cântări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... DLRLC
- Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. DLRLC
- Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. DLRLC
- N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VIII 203. DLRLC
-
-
etimologie:
- próbálni DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.