14 definiții pentru paroxism parosism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

paroxism sn [At: DRLU 100/28 / V: (înv) ~osi~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr paroxysme, ger Paroxysmus, it parossismo] 1 Intensitate maximă a simptomelor unei boli Si: acces, criză. 2 (Înv) Febră. 3 (Înv) Frison. 4 Punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. 5 (Îlav) (Până) la ~ Cu intensitate maximă. 6 Surescitare extremă. corectată

PAROXÍSM s. n. 1. Intensitate maximă a unei senzații, a unui sentiment. V. culme. Larma creștea, ajunse la un fel de paroxism, cînd aproape întreg localul prinse să cînte «Gaudeamus». CAMILAR, N. n 143. Era fără îndoială un paroxism, o undă de nebunie în furia ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Loc. adv. La paroxism = în cel mai înalt grad, la cea mai mare intensitate. Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă, urmînd să ducă inevitabil la paroxism și la deznodămînt. BOGZA, C. O. 170. ♦ Tulburare extremă, excitare, surescitare. Patul său de paie și mîncarea cea puțin hrănitoare îl aduseseră într-o stare grozavă de paroxism și de furie, încît urla ocna de vaietele și de tînguirile lui. FILIMON, C. 304. 2. Intensitate maximă a simptomelor unei boli. V. acces, criză.

PAROXÍSM s.n. 1. Intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♦ Surescitare, tulburare extremă. 2. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, it. parossismo, gr. paroxysmos].

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)

PAROXÍSM ~e n. 1) Grad maxim de intensitate a unui sentiment sau a unei stări; punct culminant. 2) rar Tulburare extremă; surescitare. /<fr. paroxysme

paroxism n. 1. acces de boală: paroxismul frigurilor; 2. fig. momentul cel mai intens al unei sensațiuni ori pasiuni.

*paroxízm[1] n., pl. e (vgr. paroxysmós, d. pará, foarte, și oxýs, ascuțit. V. oxid). Med. Cel maĭ mare grad de intensitate a uneĭ boale. Fig. Paroxizmu furiiĭ, pasiuniĭ.

  1. Surse mai recente definesc cuvântul de față sub forma paroxism sau parosism LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paroxísm s. n., pl. paroxísme

paroxísm s. n., pl. paroxísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAROXÍSM s. v. acces, atac, criza, puseu.

paroxism s. v. ACCES. ATAC. CRIZĂ. PUSEU.

Intrare: paroxism
paroxism1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paroxism
  • paroxismul
  • paroxismu‑
plural
  • paroxisme
  • paroxismele
genitiv-dativ singular
  • paroxism
  • paroxismului
plural
  • paroxisme
  • paroxismelor
vocativ singular
plural
paroxism2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paroxism
  • paroxismul
  • paroxismu‑
plural
  • paroxismuri
  • paroxismurile
genitiv-dativ singular
  • paroxism
  • paroxismului
plural
  • paroxismuri
  • paroxismurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parosism
  • parosismul
plural
  • parosisme
  • parosismele
genitiv-dativ singular
  • parosism
  • parosismului
plural
  • parosisme
  • parosismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paroxism parosism

  • 1. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Larma creștea, ajunse la un fel de paroxism, cînd aproape întreg localul prinse să cînte «Gaudeamus». CAMILAR, N. n 143.
      surse: DLRLC
    • Era fără îndoială un paroxism, o undă de nebunie în furia ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială (Până) la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă, urmînd să ducă inevitabil la paroxism și la deznodămînt. BOGZA, C. O. 170.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Surescitare, tulburare extremă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: excitare surescitare tulburare un exemplu
      exemple
      • Patul său de paie și mîncarea cea puțin hrănitoare îl aduseseră într-o stare grozavă de paroxism și de furie, încît urla ocna de vaietele și de tînguirile lui. FILIMON, C. 304.
        surse: DLRLC
  • 2. Intensitate maximă a simptomelor unei boli.
  • 3. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre.
    surse: DN

etimologie: