15 definiții pentru paroxism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

paroxism sn [At: DRLU 100/28 / V: (înv) ~osi~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr paroxysme, ger Paroxysmus, it parossismo] 1 Intensitate maximă a simptomelor unei boli Si: acces, criză. 2 (Înv) Febră. 3 (Înv) Frison. 4 Punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. 5 (Îlav) (Până) la ~ Cu intensitate maximă. 6 Surescitare extremă. corectat(ă)

PAROXÍSM s. n. 1. Intensitate maximă a unei senzații, a unui sentiment. V. culme. Larma creștea, ajunse la un fel de paroxism, cînd aproape întreg localul prinse să cînte «Gaudeamus». CAMILAR, N. n 143. Era fără îndoială un paroxism, o undă de nebunie în furia ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Loc. adv. La paroxism = în cel mai înalt grad, la cea mai mare intensitate. Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă, urmînd să ducă inevitabil la paroxism și la deznodămînt. BOGZA, C. O. 170. ♦ Tulburare extremă, excitare, surescitare. Patul său de paie și mîncarea cea puțin hrănitoare îl aduseseră într-o stare grozavă de paroxism și de furie, încît urla ocna de vaietele și de tînguirile lui. FILIMON, C. 304. 2. Intensitate maximă a simptomelor unei boli. V. acces, criză.

PAROXÍSM s.n. 1. Intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♦ Surescitare, tulburare extremă. 2. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, it. parossismo, gr. paroxysmos].

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)

PAROXÍSM ~e n. 1) Grad maxim de intensitate a unui sentiment sau a unei stări; punct culminant. 2) rar Tulburare extremă; surescitare. /<fr. paroxysme

paroxism n. 1. acces de boală: paroxismul frigurilor; 2. fig. momentul cel mai intens al unei sensațiuni ori pasiuni.

*paroxízm[1] n., pl. e (vgr. paroxysmós, d. pará, foarte, și oxýs, ascuțit. V. oxid). Med. Cel maĭ mare grad de intensitate a uneĭ boale. Fig. Paroxizmu furiiĭ, pasiuniĭ.

  1. Surse mai recente definesc cuvântul de față sub forma paroxism sau parosism LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paroxism s. n., pl. paroxisme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAROXÍSM s. v. acces, atac, criza, puseu.

paroxism s. v. ACCES. ATAC. CRIZĂ. PUSEU.

Intrare: paroxism
paroxism1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paroxism
  • paroxismul
  • paroxismu‑
plural
  • paroxisme
  • paroxismele
genitiv-dativ singular
  • paroxism
  • paroxismului
plural
  • paroxisme
  • paroxismelor
vocativ singular
plural
paroxism2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paroxism
  • paroxismul
  • paroxismu‑
plural
  • paroxismuri
  • paroxismurile
genitiv-dativ singular
  • paroxism
  • paroxismului
plural
  • paroxismuri
  • paroxismurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parosism
  • parosismul
plural
  • parosisme
  • parosismele
genitiv-dativ singular
  • parosism
  • parosismului
plural
  • parosisme
  • parosismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paroxism, paroxismesubstantiv neutru

  • 1. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Larma creștea, ajunse la un fel de paroxism, cînd aproape întreg localul prinse să cînte «Gaudeamus». CAMILAR, N. n 143. DLRLC
    • format_quote Era fără îndoială un paroxism, o undă de nebunie în furia ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. DLRLC
    • 1.1. rar Surescitare, tulburare extremă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Patul său de paie și mîncarea cea puțin hrănitoare îl aduseseră într-o stare grozavă de paroxism și de furie, încît urla ocna de vaietele și de tînguirile lui. FILIMON, C. 304. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Până) la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă, urmînd să ducă inevitabil la paroxism și la deznodămînt. BOGZA, C. O. 170. DLRLC
  • 2. Intensitate maximă a simptomelor unei boli. DLRLC DN
  • 3. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.