13 definiții pentru surescitare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURESCITARE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitare s. f.] – V. surescita.

SURESCITARE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitare s. f.] – V. surescita.

surescitare sf [At: BACALBAȘA, S. A. II, 35 / V: (rar) ~exci~ / Pl: ~tări / E: surescita] 1 Stare anormală de iritare, de nervozitate crescută Si: surescitație, (rar) supraexcitare, supraexcitație. 2 (Pex; rar) Supărare (5).

SURESCITARE, surescitări, s. f. (Și în forma surexcitare) Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație bolnăvicioasă. Stai liniștit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. – Variantă: surexcitare s. f.

SURESCITARE s.f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; excitare mare, întărîtare; surescitație. [Var. surexcitare s.f. / < surescita].

SUREXCITARE s. f. v. surescitare.

SUREXCITARE s.f. v. surescitare.

surexcitare f. 1. augmentare excesivă a energiei vitale într’un organ; 2. iritațiune bolnăvicioasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surescitare s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări

surescitare s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări

surescitare s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURESCITARE s. 1. v. surescitație. 2. v. nervozitate.

SURESCITARE s. 1. (FIZIOL.) surescitație, (rar) supraexcitare, supraexcitație. 2. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, nervozitate, supărare, surescitabilitate, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.)

Intrare: surescitare
surescitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surescitare
  • surescitarea
plural
  • surescitări
  • surescitările
genitiv-dativ singular
  • surescitări
  • surescitării
plural
  • surescitări
  • surescitărilor
vocativ singular
plural
surexcitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surexcitare
  • surexcitarea
plural
  • surexcitări
  • surexcitările
genitiv-dativ singular
  • surexcitări
  • surexcitării
plural
  • surexcitări
  • surexcitărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surescitare, surescitărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stai liniștit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. DLRLC
etimologie:
  • vezi surescita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.