paroxism sn [At: DRLU 100/28 / V: (înv) ~osi~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr paroxysme, ger Paroxysmus, it parossismo] 1 Intensitate maximă a simptomelor unei boli Si: acces, criză. 2 (Înv) Febră. 3 (Înv) Frison. 4 Punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. 5 (Îlav) (Până) la ~ Cu intensitate maximă. 6 Surescitare extremă. corectat(ă)