PAROXISM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)