PAROXISM s.n. 1. Intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ♦ Surescitare, tulburare extremă. 2. Intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pămîntului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, it. parossismo, gr. paroxysmos].