10 definiții pentru iubit (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBÍT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

iubit2, ~ă [At: COD. VOR. 10/10 / Pl: ~iți, ~e / E: iubi] 1 a (D. ființe, lucruri) Pe care cineva îl îndrăgește foarte mult Si: drag. 2 a (D. ființe, lucruri) Care este simpatizat și admirat foarte mult. 3 a (Înv) Ales. 4 a (Înv) Preferat. 5 a (D. oameni) Pentru care cineva are sentimente erotice. 6 smf Persoană pentru care o alta are sentimente de iubire (9). 7 smf Amant.

IUBÍT3, -Ă, iubiți, -te, s. m. și f. Persoană iubită, cu care o persoană de alt sex e în relații de dragoste. De-acum iubitul tău să fiu, Iar tu, iubita mea. COȘBUC, P. I 281. Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. Chiar astăzi mă mărit Cu al meu iubit. ALECSANDRI, T. I 224.

IUBÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de sex opus. /v. a iubi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iubit1 adj. m., s. m., pl. iubiți; adj. f., s. f. iubită, pl. iubite

iubít adj. m., s. m., pl. iubíți; f. sg. iubítă, pl. iubíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IUBÍT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

IUBIT s., adj. 1. s. drag, scump. (~ meu!) 2. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag, scump, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 4. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 5. s. amant, concubin, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

Intrare: iubit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
  • iubiți
  • iubiții
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
  • iubiți
  • iubiților
vocativ singular
  • iubitule
  • iubite
plural
  • iubiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iubit, iubițisubstantiv masculin
iubi, iubitesubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi iubi DEX '12 DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.