Definiția cu ID-ul 950934:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ibovnic, ibovnici, s.m. – (reg.; înv.) Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco, 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ (Scriban; Candrea, DA, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. ljubovi „iubire” (Scriban).