15 definiții pentru concubin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concubín, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr concubine] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește în concubinaj (1). 3 smf (Rar) Homosexual.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. – Din fr. concubin, lat. concubinus.

CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, s. m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj.

CONCUBÍN, -Ă s.m. și f. Cel care trăiește în concubinaj. [< fr. concubin, cf. lat. concubinus – tovarăș de pat].

CONCUBIN, -Ă s. m. f. cel care trăiește în concubinaj. (< fr. concubin, lat. concubinus)

CONCUBÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, lat. concubinus

*concubín, -ă s. (lat. concubinus, -cubina. V. cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. V. țiitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concubín s. m., pl. concubíni

concubín s. m., pl. concubíni

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne

concubínă s. f., g.-d. art. concubínei; pl. concubíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCUBIN s. amant, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.

CONCUBÍNĂ s. v. amantă.

CONCUBI s. amantă, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bălă, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.

Intrare: concubin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concubin
  • concubinul
  • concubinu‑
plural
  • concubini
  • concubinii
genitiv-dativ singular
  • concubin
  • concubinului
plural
  • concubini
  • concubinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)