19 definiții pentru biciui zbiciui (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biciuí [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb- / Pzi: -esc, biciui / E: bici] 1-2 vtr A (se) lovi cu biciul. 3-4 vtr (Pex) A (se) lovi cu ceva (ca biciul), producând usturime Si: a (se) flagela. 5-6 vtr A (se) lovi cu cravașa. 7 vt (Fig) A critica fără cruțare. 8 vt (Fig) A satiriza.

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără milă. [Prez. ind. și: bíciui] – Bici + suf. -ui.

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui.

BICIUÍ, biciuiesc și bíciui, vb. IV. Tranz. 1. A bate (pe cineva) cu. biciul, a da (cuiva) bice. Li se moaie [boilor] genunchii. Cum poți să-i mai biciui? STANCU, D. 194. ♦ A lovi (fără voie), producînd usturime. în fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare. GÎRLEANU, L. 32. ◊ Fig. Se îndoiau ca niște arcuri și biciuiau văzduhul sărmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187. Soldații se strînseră mai bine în mantale, biciuiți de-un vînt... care le învăluia picioarele. CAMILAR, N. II 256. 2. Fig. A face (pe cineva) să sufere, a chinui (moralicește). Rîde... de farsa pe care mi-o joacă... De felul în care mă biciuie pînă la sînge cu frica și cu deznădejdea. DUMITRIU, B. F. 151. Biciuită într-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, D. 16. 3. Fig. A satiriza fără cruțare. în aceste comedii, Cara- giale biciuiește o concepție. IBRĂILEANU, SP. CR. 228. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334. ◊ Refl. pas. Haideți... la teatru romînesc, Unde relele din fire Necruțat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150. – Variantă: (regional) zbiciuí (TEODORESCU, P. P. 151) vb. IV.

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui.Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici.

A BICIUÍ ~iésc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, producând usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici

A SE BICIUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici

biciuì v. 1. a da lovituri de biciu, a bate cu biciul; 2. fig. a mustra cu asprime.

ZBICIUÍ vb. IV. v. biciui.

bicĭuĭésc v. tr. (d. bicĭ; rus. bičeváti) Bat cu bicĭu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-ĭ bicĭui pe demagogĭ. – Și zb- (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéște / bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă / să bíciuie

biciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. biciuiésc, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. biciuiáscă

biciui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. biciuiesc, conj. biciuiască)

biciuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BICIUÍ vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela.

BICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza.

BICIUI vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfîrcîi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. a (se) flagela.

biciui vb. v. RIDICULIZA. SATIRIZA.

Intrare: biciui
biciui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biciui
  • biciuire
  • biciuit
  • biciuitu‑
  • biciuind
  • biciuindu‑
singular plural
  • biciuiește
  • biciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciuiesc
(să)
  • biciuiesc
  • biciuiam
  • biciuii
  • biciuisem
a II-a (tu)
  • biciuiești
(să)
  • biciuiești
  • biciuiai
  • biciuiși
  • biciuiseși
a III-a (el, ea)
  • biciuiește
(să)
  • biciuiască
  • biciuia
  • biciui
  • biciuise
plural I (noi)
  • biciuim
(să)
  • biciuim
  • biciuiam
  • biciuirăm
  • biciuiserăm
  • biciuisem
a II-a (voi)
  • biciuiți
(să)
  • biciuiți
  • biciuiați
  • biciuirăți
  • biciuiserăți
  • biciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciuiesc
(să)
  • biciuiască
  • biciuiau
  • biciui
  • biciuiseră
verb (VT343.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biciui
  • biciuire
  • biciuit
  • biciuitu‑
  • biciuind
  • biciuindu‑
singular plural
  • biciuie
  • biciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciui
(să)
  • biciui
  • biciuiam
  • biciuii
  • biciuisem
a II-a (tu)
  • biciui
(să)
  • biciui
  • biciuiai
  • biciuiși
  • biciuiseși
a III-a (el, ea)
  • biciuie
(să)
  • biciuie
  • biciuia
  • biciui
  • biciuise
plural I (noi)
  • biciuim
(să)
  • biciuim
  • biciuiam
  • biciuirăm
  • biciuiserăm
  • biciuisem
a II-a (voi)
  • biciuiți
(să)
  • biciuiți
  • biciuiați
  • biciuirăți
  • biciuiserăți
  • biciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciuie
(să)
  • biciuie
  • biciuiau
  • biciui
  • biciuiseră
verb (VT343.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbiciui
  • zbiciuire
  • zbiciuit
  • zbiciuitu‑
  • zbiciuind
  • zbiciuindu‑
singular plural
  • zbiciuie
  • zbiciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbiciui
(să)
  • zbiciui
  • zbiciuiam
  • zbiciuii
  • zbiciuisem
a II-a (tu)
  • zbiciui
(să)
  • zbiciui
  • zbiciuiai
  • zbiciuiși
  • zbiciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbiciuie
(să)
  • zbiciuie
  • zbiciuia
  • zbiciui
  • zbiciuise
plural I (noi)
  • zbiciuim
(să)
  • zbiciuim
  • zbiciuiam
  • zbiciuirăm
  • zbiciuiserăm
  • zbiciuisem
a II-a (voi)
  • zbiciuiți
(să)
  • zbiciuiți
  • zbiciuiați
  • zbiciuirăți
  • zbiciuiserăți
  • zbiciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbiciuie
(să)
  • zbiciuie
  • zbiciuiau
  • zbiciui
  • zbiciuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbiciui
  • zbiciuire
  • zbiciuit
  • zbiciuitu‑
  • zbiciuind
  • zbiciuindu‑
singular plural
  • zbiciuiește
  • zbiciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbiciuiesc
(să)
  • zbiciuiesc
  • zbiciuiam
  • zbiciuii
  • zbiciuisem
a II-a (tu)
  • zbiciuiești
(să)
  • zbiciuiești
  • zbiciuiai
  • zbiciuiși
  • zbiciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbiciuiește
(să)
  • zbiciuiască
  • zbiciuia
  • zbiciui
  • zbiciuise
plural I (noi)
  • zbiciuim
(să)
  • zbiciuim
  • zbiciuiam
  • zbiciuirăm
  • zbiciuiserăm
  • zbiciuisem
a II-a (voi)
  • zbiciuiți
(să)
  • zbiciuiți
  • zbiciuiați
  • zbiciuirăți
  • zbiciuiserăți
  • zbiciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbiciuiesc
(să)
  • zbiciuiască
  • zbiciuiau
  • zbiciui
  • zbiciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biciui zbiciui (2)

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) lovi cu biciul.
    exemple
    • Li se moaie [boilor] genunchii. Cum poți să-i mai biciui? STANCU, D. 194.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cravașa flagela 3 exemple
      exemple
      • În fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare. GÎRLEANU, L. 32.
        surse: DLRLC
      • figurat Se îndoiau ca niște arcuri și biciuiau văzduhul sărmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187.
        surse: DLRLC
      • figurat Soldații se strînseră mai bine în mantale, biciuiți de-un vînt... care le învăluia picioarele. CAMILAR, N. II 256.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face (pe cineva) să sufere, a chinui (moralicește).
    surse: DLRLC sinonime: chinui 2 exemple
    exemple
    • Rîde... de farsa pe care mi-o joacă... De felul în care mă biciuie pînă la sînge cu frica și cu deznădejdea. DUMITRIU, B. F. 151.
      surse: DLRLC
    • Biciuită într-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, D. 16.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A critica, a satiriza fără milă.
    exemple
    • În aceste comedii, Caragiale biciuiește o concepție. IBRĂILEANU, SP. CR. 228.
      surse: DLRLC
    • Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Haideți... la teatru romînesc, Unde relele din fire Necruțat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bici + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX