3 definiții pentru zbiciuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.

ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui.Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBICIUÍ vb. v. biciui, șfichiui.

Intrare: zbiciuit
zbiciuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbiciuit
  • zbiciuitul
  • zbiciuitu‑
  • zbiciui
  • zbiciuita
plural
  • zbiciuiți
  • zbiciuiții
  • zbiciuite
  • zbiciuitele
genitiv-dativ singular
  • zbiciuit
  • zbiciuitului
  • zbiciuite
  • zbiciuitei
plural
  • zbiciuiți
  • zbiciuiților
  • zbiciuite
  • zbiciuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbiciui

etimologie:

  • Prefix s- + biciui
    surse: DEX '09 DEX '98