ascuțit (adj.)

ascuțit (adj.)

  • 1. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: tăios antonime: bont (adj.) teșit tocit 3 exemple
    exemple
    • Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19.
      surse: DLRLC
    • De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105.
      surse: DLRLC
    • [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: obtuz
  • exemple
    • În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65.
      surse: DLRLC
    • Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre senzații, sentimente etc.:
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX figurat sinonime: intens puternic viu 2 exemple
    exemple
    • O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67.
      surse: DLRLC adverbial
  • 4. (Despre vorbe, privire) Care străpunge
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX figurat sinonime: aspru sfredelitor tăios un exemplu
    exemple
    • Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Despre zâmbet:
      exemple
      • Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113.
        surse: DLRLC
    • 4.2. Despre sunete, glas, râs:
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: strident subțire țipător 4 exemple
      exemple
      • Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127.
        surse: DLRLC
      • Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624.
        surse: DLRLC
      • Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501.
        surse: DLRLC adverbial
      • Pe fînețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11.
        surse: DLRLC adverbial
      • 4.2.1. A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură.
        surse: DLRLC expresie
  • 5. Despre acțiuni, conflicte, lupte:
    • 5.1. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ascuți
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

7 definiții

ascuțít2, a [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. HEM 1838 / Pl: ~iți, -e / E: ascuți] 1 Cu vârf lunguieț, înțepător. 2 Cu tăiș. 3 (Înv; d. teren) Pietros. 4 Lunguieț. 5 (Îs) Unghi - Unghi mai mic de 90 de grade. 6 (Fig; d. minte) Pătrunzător. 7 (Fig; d. exprimare, stil) Tăios. 8 (Fig; îe) A avea limba ~ ă A fi tăios în aprecieri. 9 (Fig; d. ton, glas) Strident. 10 (Fig; d. auz) Fin. 11 (Fig; d. urechi) Ciulit. 12 (Fig; d. privire) Ageră. 13 (D. stări sufletești) Pregnant. 14 (Fig; d. miros) Pătrunzător. 15 (Fig; rar; d. căldură) Care s-a întețit. 16 (Fig; d. conflicte, ciocniri) Violent. 17 (Fig; d. idei, stări sociale, lupte politice) Acut. 18 (Gmț; îe) A flca lupta de casă A fi foarte slab.

ASCUȚÍT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Vârf ~.) 3. țuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. pițigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ASCUȚÍT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.

ascuțit a. 1. terminat cu un vârf, înțepător: limbă ascuțită; 2. fig. pătrunzător, ager: ascuțit la minte; accent ascuțit, înclinat spre dreapta (´) și indicând intonațiunea. ║ n. ascuțiș: cuțit cu două ascuțișuri.

ascuțit, -ă adj. Fig. Supțire [!], pătrunzător: voce supțire. Fig. Deștept: ascuțit la minte. S. n., pl. urĭ și e. Ascuțiș: cuțit cu doŭă ascuțișurĭ. Acțiunea de a ascuți des: am întîrziat cu ascuțitu cuțitelor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASCUȚÍT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietór, (înv.) áger, sîmcelát, sîmcelós. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Obiect ~.) 3. țuguiat, (reg.) vîrfuít. (O culme ~.) 4. pițigăiat, subțire, (rar) piuitór, (reg.) înțiglát. (O voce ~.) 5. acut, înalt, subțire, (reg.) țiflitór. (Sunete ~.) 6. strident. (Scotea sunete ~.) 7. acut, adînc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ascuțít adj. v. AGER. CHINUITOR. CLARVĂZĂTOR. INTENS. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERSPICACE. PUTERNIC. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR. SFREDELITOR. STRĂBĂTĂTOR. STRĂPUNGĂTOR. SUBTIL. VIOLENT. VIU.

Intrare: ascuțit (adj.)
ascuțit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascuțit ascuțitul ascuți ascuțita
plural ascuțiți ascuțiții ascuțite ascuțitele
genitiv-dativ singular ascuțit ascuțitului ascuțite ascuțitei
plural ascuțiți ascuțiților ascuțite ascuțitelor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. 1. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vîrf subțiat, lunguieț, care poate înțepa. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. 2. (Mai ales despre unelte de tăiat) Care are o muchie șlefuită pentru a putea tăia; tăios. [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195. II. Fig. 1. (Despre manifestări ale spiritului omenesc, în special despre minte) Ager, pătrunzător; fin, subtil. În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65. Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98. ◊ Expr. Ascuțit la minte = cu mintea ageră, deștept. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, puternic, viu. O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76. (Adverbial) Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67. 3. (Despre priviri sau vorbe) Care străpunge, sfredelitor; aspru, tăios. Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39. ♦ (Despre zîmbet) Ironic, răutăcios. Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. 4. (Despre sunete, adesea despre glas, rîs etc.; în opoziție cu g r o s) Subțire, strident, țipător. Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127. Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624. ◊ Expr. A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură. ◊ (Adverbial) Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501. Pe finețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11. 5. (Despre acțiuni, conflicte, lupte) Intensificat, întețit, aprig, înverșunat, dîrz, necruțător. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți.

Ascuțit ≠ bont, obtuz, teșit, tocit

ASCUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuțit ~.Unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte deștept; inteligent. 3) (despre senzații, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subțire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a întețit; înverșunat. /v. a (se) ascuți