13 definiții pentru ascuțit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascuțit2, ~ă a [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. HEM 1838 / Pl: ~iți, ~e / E: ascuți] 1 Cu vârf lunguieț, înțepător. 2 Cu tăiș. 3 (Înv; d. teren) Pietros. 4 Lunguieț. 5 (Îs) Unghi ~ Unghi mai mic de 90 de grade. 6 (Fig; d. minte) Pătrunzător. 7 (Fig; d. exprimare, stil) Tăios. 8 (Fig; îe) A avea limba ~ă A fi tăios în aprecieri. 9 (Fig; d. ton, glas) Strident. 10 (Fig; d. auz) Fin. 11 (Fig; d. urechi) Ciulit. 12 (Fig; d. privire) Ageră. 13 (D. stări sufletești) Pregnant. 14 (Fig; d. miros) Pătrunzător. 15 (Fig; rar; d. căldură) Care s-a întețit. 16 (Fig; d. conflicte, ciocniri) Violent. 17 (Fig; d. idei, stări sociale, lupte politice) Acut. 18 (Gmț; îe) A fi ~ ca lupta de casă A fi foarte slab.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. 1. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vîrf subțiat, lunguieț, care poate înțepa. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. 2. (Mai ales despre unelte de tăiat) Care are o muchie șlefuită pentru a putea tăia; tăios. [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195. II. Fig. 1. (Despre manifestări ale spiritului omenesc, în special despre minte) Ager, pătrunzător; fin, subtil. În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65. Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98. ◊ Expr. Ascuțit la minte = cu mintea ageră, deștept. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, puternic, viu. O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76. (Adverbial) Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67. 3. (Despre priviri sau vorbe) Care străpunge, sfredelitor; aspru, tăios. Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39. ♦ (Despre zîmbet) Ironic, răutăcios. Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. 4. (Despre sunete, adesea despre glas, rîs etc.; în opoziție cu gros) Subțire, strident, țipător. Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127. Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624. ◊ Expr. A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură. ◊ (Adverbial) Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501. Pe finețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11. 5. (Despre acțiuni, conflicte, lupte) Intensificat, întețit, aprig, înverșunat, dîrz, necruțător. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți.

ASCUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuțit ~.Unghi ~ unghi mai mic de 90°. 2) fig. Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte deștept; inteligent. 3) (despre senzații, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subțire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a întețit; înverșunat. /v. a (se) ascuți

ascuțit a. 1. terminat cu un vârf, înțepător: limbă ascuțită; 2. fig. pătrunzător, ager: ascuțit la minte; accent ascuțit, înclinat spre dreapta (’) și indicând intonațiunea. ║ n. ascuțiș: cuțit cu două ascuțișuri.

ascuțit, -ă adj. Fig. Supțire, pătrunzător: voce supțire. Fig. Deștept: ascuțit la minte. S. n., pl. urĭ și e. Ascuțiș: cuțit cu doŭă ascuțișurĭ. Acțiunea de a ascuți des: am întîrziat cu ascuțitu cuțitelor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCUȚÍT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Vârf ~.) 3. țuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. pițigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ASCUȚÍT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.

ASCUȚIT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sîmcelat, sîmcelos. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Obiect ~.) 3. țuguiat, (reg.) vîrfuit. (O culme ~.) 4. pițigăiat, subțire, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.) 5. acut, înalt, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 6. strident. (Scotea sunete ~.) 7. acut, adînc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ascuțit adj. v. AGER. CHINUITOR. CLARVĂZĂTOR. INTENS. ISCODITOR. OBSERVATOR. PĂTRUNZĂTOR. PERSPICACE. PUTERNIC. SCORMONITOR. SCRUTĂTOR. SFREDELITOR. STRĂBĂTĂTOR. STRĂPUNGĂTOR. SUBTIL. VIOLENT. VIU.

Ascuțit ≠ bont, obtuz, teșit, tocit

Intrare: ascuțit (adj.)
ascuțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascuțit
  • ascuțitul
  • ascuțitu‑
  • ascuți
  • ascuțita
plural
  • ascuțiți
  • ascuțiții
  • ascuțite
  • ascuțitele
genitiv-dativ singular
  • ascuțit
  • ascuțitului
  • ascuțite
  • ascuțitei
plural
  • ascuțiți
  • ascuțiților
  • ascuțite
  • ascuțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascuțit (adj.)

  • 1. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: tăios antonime: bont (adj.) teșit tocit 3 exemple
    exemple
    • Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19.
      surse: DLRLC
    • De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105.
      surse: DLRLC
    • [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: obtuz
  • exemple
    • În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65.
      surse: DLRLC
    • Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Despre senzații, sentimente etc.:
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: intens puternic viu (adj.) 2 exemple
    exemple
    • O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (Despre vorbe, privire) Care străpunge
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: aspru (adj.) sfredelitor tăios un exemplu
    exemple
    • Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Despre zâmbet:
      exemple
      • Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113.
        surse: DLRLC
    • 4.2. Despre sunete, glas, râs:
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: strident subțire țipător 4 exemple
      exemple
      • Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127.
        surse: DLRLC
      • Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Pe fînețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11.
        surse: DLRLC
      • 4.2.1. expresie A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură.
        surse: DLRLC
  • 5. Despre acțiuni, conflicte, lupte:
    • 5.1. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ascuți
    surse: DEX '09 DLRM NODEX