35 de definiții pentru ști


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTI, știu, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. (Folosit și absol.) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. ◊ Loc. adv. Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. ◊ Expr. (Tranz., absol.) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau las’ că știu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare. Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun. (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație. Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță. (Intranz.) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva. Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunoștință de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. 4. Intranz. A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaște pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se îngriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc. ◊ Expr. A ști carte = a ști să scrie și să citească; p. ext. a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat. A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală. ♦ A vorbi și a înțelege o anumită limbă. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. ◊ Expr. A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură. A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de... A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (Absol.) Știu eu? exprimă îndoială, nesiguranță, șovăire. 2. A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotărât să facă ceva. ◊ Expr. A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi. 3. A ține minte, a-și aminti. 4. A-și da seama, a înțelege, a pricepe. ◊ Expr. A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva). Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa. Nu știu cum = în mod inexplicabil. A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu ști de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a bănui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ◊ Expr. Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

ȘTI, știu, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. (Folosit și absol.) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. ◊ Loc. adv. Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. ◊ Expr. (Tranz., absol.) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau las’ că știu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare. Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun. (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație. Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță. (Intranz.) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva. Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunoștință de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. 4. Intranz. A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaște pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se îngriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc. ◊ Expr. A ști carte = a ști să scrie și să citească; p. ext. a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat. A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală. ♦ A vorbi și a înțelege o anumită limbă. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. ◊ Expr. A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură. A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de... A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (Absol.) Știu eu? exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire. 2. A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotărât să facă ceva. ◊ Expr. A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi. 3. A ține minte, a-și aminti. 4. A-și da seama, a înțelege, a pricepe. ◊ Expr. A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva). Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa. Nu știu cum = în mod inexplicabil. A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu ști de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a bănui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ◊ Expr. Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

ȘTÍ, știu, vb. IV. I. Tranz. (Urmat de un complement direct sau de o propoziție completivă; folosit și absolut) 1. A avea cunoștință (despre ceva), a cunoaște (ceva). De-ar ști mama! Vai, să știe Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! COȘBUC, P. I 105. Era odată un boier tare bogat, care nici nu știa sama bogăției sale. SBIERA, P. 139. Știu ce nevoie te-a adus pe la mine. CREANGĂ, P. 213. Nu știai sau ai uitat cum că la vînătorie, ca și la multe altele, eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9. ◊ (Familiar, în construcții negative, urmat mai ales de «ce», la prez. ind. pers. 1 sg. în forma redusă -ș) Dacă nu era cocoana să sară pentru mine... mă rupea, că nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot. CARAGIALE, O. I 55. Inimioară cu suspin Mult mai plîngi și-mi faci venin, Nu-ș cînd te-oi vedea rîzînd. ȘEZ. XXI 50. ♦ Expr. Nu știu, n-am văzut = sînt cu totul străin (de ceva), nu cunosc nimic, nu am idee ție nimic. A ști ce știi sau las’ că știu eu = a cunoaște foarte bine situația, a avea toate motivele să..., a avea motivele sale pentru... Se vede că știa ea ce știa. ISPIRESCU, U. 5. Ia lasă-mă, jupîneasă, cu cărțile cele a d-voastre în pace, că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118. Rămîneți voi cu-mpăratul, Ostași, dragii mei, Că eu știu ce știu. TEODORESCU, P. P. 112. Tu știi una, eu știu mai multe = eu cunosc mai multe în legătură cu aceasta, am mai multe motive decît tine să... A ști în ce apă se scaldă cineva v. apă (I 2). A ști ce-i (sau cît îi) face sau plătește (cuiva) pielea = a ști ce fel de om este cineva, a avea idee de ce poate cineva. Taci că știu cît îți face pielea. CĂLINESCU, E. O. II 246. Știi ce? (sau știi ceva, știi una?)= fii atent la ce-ți spun. Stăpîne, știi ce? Culcă-te și te odihnește și mîni demineață vom vorbi amîndoi. CREANGĂ, P. 158. Florico, știi una? ALECSANDRI, T. II 896. ◊ Intranz. De aceasta nu știa altul nime, fără numai cerbul. SBIERA, P. 175. Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap. CREANGĂ, P. 25. (Poetic) Numai luna și c-o stea Știe de durerea mea. MARIAN, Î. 44. (Expr.) A-i ști cuiva de știre v. știre (1). A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva. Nu-ți mai știu de urmă ție. ȘEZ. V 89. Pe cît (sau după cît) știu = după informațiile pe care le am, după cunoștința mea. Aista nu-i semn bun, după cît știu eu. CREANGĂ, P. 186. ♦ A avea cunoștință de existența unui lucru; a se orienta bine într-un anumit loc, a cunoaște bine ceva. Eu știu munții, dar mai bine Mă știu ei întregi pe mine. COȘBUC, P. II 169. Acolo eu știu o viță care face niște struguri gustoși. ISPIRESCU, U. 96. Trebuie să te ieu cu mine, dacă zici că știi bine locurile pe aici. CREANGĂ, P. 203. Haideți, copii, după mine, Că știu calea-n codru bine. ALECSANDRI, P. P. 156. ♦ Refl. A se considera, a se crede. Eu mă știam că sînt legată numai cu prietenie. CONACHI, P. 82. 2. A lua cunoștință de ceva, a prinde de veste, a afla, a auzi. Să știi că pînă azi nici un muritor n-a cutezat să calce hotarele mele pînă aicea. ISPIRESCU, L. 5. Mătușă, de mi-i face acest bine, atunci să știi că ai să ai și mai mult de la mine. CREANGĂ, P. 171. Și să știi că-s sănătos. EMINESCU, O. I 149. La una i-am zis să vie, Ceialaltă să nu știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 73. ◊ Expr. (Așa)știi (sau să știți)! = formulă prin care i se spune cuiva ceva cu toată hotărîrea, pe un ton aproape poruncitor. Așa, să știți. Nu mai dau pe datorie. STANCU, D. 121. Numai cînd veți vîrî tot pămîntul în buzunar, numai atunci veți fura și banii mei. Așa să știți! Așa! DELAVRANCEA, la TDRG. 3. A cunoaște pe cineva, a avea cunoștință unde se află, ce face, ce fel de om este. Ești vulpe bătrînă, las’ că te știu eu. CĂLINESCU, E. O. II 178. Ciobănaș la oi am fost, Fetele nu mă cunosc; Iar la vară de-oi mai fi, Nici atîta nu m-or ști. ȘEZ. I 212. Pînă cînd nu te știam, Unde mă culcam, dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. ◊ (Urmat de un nume predicativ sau de o propoziție predicativă) O știau cît de bună este la inimă. RETEGANUL, P. II 30. Nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că demult îți făceam feliul. CREANGĂ, P. 236. Crezi că te-aș fi ales de discipul al meu, de nu te știam vrednic și adînc? EMINESCU, N. 54. Mă știai om cinstit Și cu bani agonisit, De simbrie neplătit. TEODORESCU, P. P. 598. Pînă nu stai cu omul în casă, nu-l știi cum este.Refl. (Uneori urmat de un nume predicativ) A se cunoaște pe sine, a avea conștiința că este într-un anumit fel. Aleodor se știa vinovat. ISPIRESCU, L. 43. Codre, vei avea păcat Cumva de mă-i da legat, Că nimic nu ți-am stricat, Nu mă știu de vinovat. TEODORESCU, P. P. 295. ◊ Expr. A se ști cu musca pe căciulă v. căciulă.Refl. A se pomeni, a se vedea (într-un anumit fel). Numai cu chef să mă știu. ȘEZ. IV 231. Decît cu drăguța proastă, Mai bine la oi pe coastă, C-oi tăia cîte-o nuia Și m-oi ști fără de ea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 453. ♦ Refl. reciproc. A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. Noi de copii ne știm, și-am fost Ca frații, ba mai bine. COȘBUC, P. I 77. Se știau de tinerei, De pe cînd erau copii. PĂUN-PINCIO, P. 51. II. Intranz. 1. A ține seamă de ceva, a lua în seamă, a băga de seamă. Părinte, te-am așteptat destul, iacă o trecut vadeaua și mie-mi trebuiesc numaidecît banii, eu nu știu, dau hîrtie la judecată. VLAHUȚĂ, la TDRG. De descîntece rîia nu știe. ȘEZ. II 70. A venit o grea urgie Ce de dragoste nu știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ♦ A asculta, a avea teamă sau respect de cineva. Șoimuleț, pui de romîn, Ce nu știe de stăpîn, Nici nu bei, nici nu mănînci. Ce stai pe gînduri adînci? ALECSANDRI, P. P. 149. ◊ Expr. (Rar) A ști de dragul cuiva = a iubi pe cineva, a face pe placul cuiva. De dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. A ști de frică (sau de frica cuiva) v. frică.Tranz. A recunoaște pe cineva sau ceva drept. Necruțînd nimica-n lume, neștiind nimica sfînt, Uităm că viața-i o punte dintre leagăn și mormînt. HASDEU, R. V. 167. Lumea de stăpîn îl știe. VĂCĂRESCU, P. 6. ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva, a se înfrupta din ceva, a duce grija cuiva sau a ceva. N-au mai știut de vrun năcaz ori supărare. RETEGANUL, P. II 35. Și să nu mai știu de rău. HODOȘ, P. P. 78. Să nu știu de scîrbă-n lume. ȘEZ. II 46. Zile bune n-am avut, De dulceață n-am știut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 22. 2. A se interesa (de cineva sau de ceva), a avea grija cuiva (sau a ceva), a se îngriji de... Nu mai știi de mine. EMINESCU, O. I 128. Dar de murgu cin’ să-mi știe? ȘEZ. I 288. ◊ Tranz. Că-ți vine, lele, bărbatul! – Las’ să vie, naiba-l știe, Fi-i-ar calea tot pustie! TEODORESCU, P. P. 341. III. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A poseda cunoștințe speciale într-un domeniu, a stăpîni o știință, o artă, a fi instruit într-o anumită ramură, într-o anumită tehnică. [Tată-său] o învăța tot ce trebuia să știe un viteaz. ISPIRESCU, L. 13. Fiindcă știa bine treaba moșitului, lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Ș-a strîns... Vro trei babe bătrîne Care știu rîndul la pîne. ALECSANDRI, P. P. 388. ◊ (Urmat de verbe la infinitiv, precedate de obicei de prep. «a») Știți toarce, coase, țese. ISPIRESCU, L. 12. Păcat că nu știu a ceti. NEGRUZZI S. I 59. Din cîți ne aflăm aice, nu știe a cîrmi unul macar. DRĂGHICI, R. 25. Vai de min’ ce-mi place mie. Badea care știe-a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25. ◊ Expr. A ști carte = a ști să scrie și să citească; p. ext. a avea cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu, a fi foarte învățat. S-a împrumutat iarna cealaltă la Toma Ocî. Știe carte. I-a dat poliță iscălită la mînă cîrciumarului. STANCU, D. 100. I-adevărat, domnule Gheorghidiu, că d-ta știi atît de multă carte? CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Pe acesta l-a chemat Și așa l-a întrebat: Știi carte, Cumnate? TEODORESCU, P. P. 263. Cine știe carte are patru ochi. A nu ști buche (bechi sau boabă) v. c. A ști și toaca în cer = a fi atoatecunoscător, a fi foarte învățat. îmi scrie că știe și toaca-n cer. DELAVRANCEA, O. II 36. A ști lecția (sau rolul) = a cunoaște bine lecția (sau rolul). A ști (ceva) pe degete v. deget. A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa) = a putea reproduce întocmai, din memorie. Știa pe dinafară strofe întregi din Alecsandri, poetul lui favorit. CĂLINESCU, E. 113. Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. 49. Învățase carte la dascălul Pascal... ce știa toată Alexandria pe de rost. NEGRUZZI, S. I 246. (Fig.) Și cînd propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunsă cum a fost? EMINESCU, O. I 134. ♦ (Urmat de determinări indicînd o anumită limbă) A vorbi și a înțelege (o anumită limbă). Oare știe franțuzește? EMINESCU, N. 43. Parcă nu prea știe franțuzește. ALECSANDRI, T. I 47. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie într-o anumită. împrejurare. Acum fă ce știi, eu nu mă mai amestec. RETEGANUL, P. II 10. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat. ISPIRESCU, L. 11. Nu știu cum să fac. CREANGĂ, P. 203. Neștiind cum s-o mingii, am început și eu a plînge. NEGRUZZI, S. I 52. ◊ Expr. A nu (mai) ști ce să (se) (mai) facă = a nu mai găsi nici o soluție (după ce au fost încercate mai multe) pentru a ieși dintr-o încurcătură. Nu mai știa ce să facă, ca să mulțumească lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 19. Ce să știu (știi etc.) sau (refl.) (să) mă știu (știi etc.) face = cum să fac (faci etc.), cum să procedez? Umblă feciorii mei toată ziulița, fără să afle undeva capătul pădurii, iar cînd fu seară, erau chiar în locul de unde plecase dimineața. Ce să știe face? RETEGANUL, P. II 71. Ce mă știu eu face și de unde să-ți aduc eu herghelia? ISPIRESCU, L. 27. Ce o să mă știu eu face cînd va veni tristul timp ca ele să se vestejească. NEGRUZZI, S. I 99. (Cu o topică mai puțin obișnuită) El... s-a logodit și d-atunci n-am pace, Nu mă știu ce face. TEODORESCU, P. P. 661. A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de... Cînd a văzut pe Maica, nu mai știa ce să facă de bucurie, CREANGĂ, P. 135. A nu ști de unde s-o apuci = a nu te pricepe de unde să începi un lucru. Știu eu? exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire. Apoi dă... știu eu? Dac’ a vini bărbatu-meu? ALECSANDRI, T. I 264. 2. A putea, a fi în stare (să facă ceva). Am întîrziat?Nu, dar eu nu știu să aștept. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Să fi scris el?... N-aș ști ce să zic. DELAVRANCEA, O. II 184. De-a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți. EMINESCU, O. I 133. Căpitane, căpitane, Pe drum nu le duce tare Că-s răgute tinerele Și pe drum nu prea știu mere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. ◊ (Cu repetarea complementului) De ce m-ai știut tu minți pe mine? RETEGANUL, P. I 44. ♦ A fi hotărît (a face ceva). Nu știu la care voi merge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33. Nu știu ce l-oi face, Ca să-l las acas’ nu-mi place. id. ib. 53. ◊ Expr. A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărîre; a fi nedecis, șovăitor. A ști una și bună v. bun4 (III 5). 3. A ține minte, a-și aduce aminte; a-și aminti. Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298. ◊ Expr. A nu-i mai ști (cuiva) de nume v. nume. Cine (mai) știe v. cine. ♦ A avea în minte, a păstra în amintire. Acea culme înverzită O revăd precum o știu... Mi-a văzut copilăria... Mînă, mînă, surugiu. MACEDONSKI, O. I 8. 4. A-și da seama, a înțelege, a pricepe. Dintr-o dată am știut cu cine am de-a face. GALACTION, O. I 94. Mergea Ivan fără să știe unde se duce. CREANGĂ, P. 297. Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91. Nu știu, mîndră, ce-i asta: Ori iubesc alta ori ba, Pe tin’ nu te pot uita. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ◊ Expr. A nu (prea) ști multe = a nu suferi provocarea cuiva, a riposta îndată. Așa e țăranul: nu prea știe multe. CREANGĂ, A. 151. A nu (mai) ști unde-i e capul (sau a nu-și mai ști capului) = a fi copleșit (de preocupări, de senzații). Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi = se prea poate, nu poți fi sigur (că nu e așa). De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. Mai știu și eu! Așa i-a fost menit. COȘBUC, P. I 230. Mai știu eu!... Poate ori dumnezeu, ori dracul i-a dat în gînd, ieri noapte, de una ca asta. CREANGĂ, P. 75. Mai știi păcatul, poate să-ți iasă înainte vrun iepure, ceva. id. ib. 187. Spune babei ce te chinuiește; că de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. id. ib. 189. (Pronumele personal purtînd accentul în frază) El (ea etc.) știe (cum sau ce face), exprimă mirarea (sau admirația) față de acțiunile neobișnuite sau inexplicabile ale cuiva. Și acela, el știe ce face, ce drege, de-mi aduce din cînd în cînd așa, cîte puține, de poftă. CREANGĂ, P. 211. [Scaraoschi] se vîră, el știe cum și pe unde, în odaie la Ivan. id. ib. 303. Nu știu cum = cumva, în mod inexplicabil. A fost Cuminte om, dar nu știu cum Așa i-a mers de prost! COȘBUC, P. I 229. Spînul răpede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb și nu știu cum, îl prinde zîmbind. CREANGĂ, P. 233. ◊ (Despre persoane) A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar, inexplicabil, curios. A-i fi (cuiva) nu știu cum = a-i fi (cuiva) greu să... Dar sufletele aceste... mi-e nu știu cum să le primesc. NEGRUZZI, S. I 93. A nu ști ce = a fi nelămurit, a nu-ți da bine seama de situație. Parcă se petrecea nu știu ce. CREANGĂ, P. 276. A nu ști cît v. cît5 (III). Cine știe ce (sau unde) v. cine. Nu știu cine = cineva, oarecare. (Intranz.) A nu ști de glumă = a fi supărăcios, a nu înțelege glumele; a nu glumi niciodată. (Substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. Simți un nu știu ce colea la inimioară. ISPIRESCU, L. 35. În toată-a ei făptură e-un «nu știu cum» și-un «nu știu ce». EMINESCU, O. I 208. ◊ (Intercalat în frază, la pers. 2, fără sens precis) Plecă și el, știi, cam în dorul lelii. ISPIRESCU, L. 34. (Expr.) Știi, colea v. colea. Știi cine (sau ce), se zice cînd nu voim să numim persoana (sau lucrul) de care e vorba. ◊ Refl. Unde-aud cucul chitind Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt, Nici nu mă știu unde sînt. TEODORESCU, P. P. 345. 5. (Uneori determinat prin «dinainte») A prevedea. Trecu podul mulțumind lui dumnezeu și neștiind ce o mai aștepta. ISPIRESCU, L. 17. Știu dinainte ceea ce au de gînd să izvodească puternicii pămîntului. CREANGĂ, P. 190. Cine știe oare și cine îmi va spune Ce o să aducă ziua și anul viitor? ALEXANDRESCU, M. 3. De-aș ști, maică, că m-ai da, Mai bine m-aș spînzura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 274. ♦ A bănui. Bietul Dionis, de unde să știe el că eu am în sîn o pungă cu aur! GALACTION, O. I 89. Ne-am iubit cu multă frică, Și-ai noști n-au știut nimică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. 6. (Determinat adesea prin «bine») A avea certitudine, a fi sigur de ceva. Ți-am fost dragă, știu eu bine. COȘBUC, P. I 51. Să știu bine că mă duc la mînăstire, pîine și sare nu mai mănînc cu el. CARAGIALE, O. I 50. Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămîne-n veci. EMINESCU, O. I 95. De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147. ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut, sigur. Se știe că anotimpurile au o durată neegală. – Forme gramaticale: perf. s. știui, part. știut.

A ȘTI știu 1. tranz. 1) (aspecte ale vieții materiale sau spirituale) A poseda în memorie pe baza experienței sau a studiului; a cunoaște. ~ obiceiurile. *~ carte a) a ști să scrie și să citească; b) a poseda cunoștințe temeinice; a fi erudit. ~ pe din afară a cunoaște foarte bine. ~ pe de rost a putea reproduce din memorie. 2) (informații curente) A deține, aflând de la cineva sau de undeva. ~ vestea. *Pe cât (sau după cât) știu potrivit informațiilor de care dispun. A nu ~ nici cu spatele a nu bănui nimic. 3) (persoane) A cunoaște din diferite puncte de vedere. Îl știu din tinerețe. 4) (meserii, acțiuni etc.) A stăpâni, având deprinderi practice. ~ cizmăria. 5) (urmat de o propoziție completivă) A pătrunde cu mintea; a înțelege; a cunoaște; a pricepe. *Nu știu cum inexplicabil; ciudat. Nu știu cine cineva. Nu știu ce ceva. Mai știi (păcatul) tot ce e posibil; nu este exclus. A-i fi (cuiva) nu știu cum se spune, când cineva se simte stânjenit. 6) (fapte sau evenimente viitoare) A întrevedea prin deducție. Știu ce mă așteaptă. 2. intranz. (urmat de un complement cu prepoziția de) 1) A deține informații curente. ~ de sosirea lui. *A (nu)-i ~ cuiva de urmă a (nu) fi informat despre aflarea cuiva undeva. A nu-i mai ~ (cuiva nici) de nume a) a nu avea nici o informație despre cineva; b) a da pe cineva uitării. A (nu) ~ de glumă a (nu) avea simțul umorului. A (nu) ~ de frică a (nu) se teme. A (nu) ~ de frica cuiva a (nu) da ascultare cuiva. 2) A ține seamă (de ceva sau de cineva). ~ de lege. /

A SE ȘTI ne știm intranz. A deține informații unul despre altul; a fi cunoscut; a se cunoaște. Se știu din copilărie. /<lat. scire

ștì v. 1. a cunoaște cu deplină cunoștință: știe geografia; 2. a coprinde și ținea minte: știe lecțiunea; 3. a se pricepe: nu știe să lucreze; 4. a fi informat: știu că a plecat. [Lat. SCIRE].

știŭ, știút, a ști v. tr. (lat. scire). Cunosc, îs obișnuit cu: a ști drumu. Am în minte și pot dezvolta la nevoĭe, mă pricep: a ști o limbă, a ști matematica, a ști lecțiunea pe de rost, a ști să comanzĭ. Am ideĭe, îs informat: a ști ce s’a întîmplat. A ști de, 1. a avea ideĭe, a avea cunoștință că există: ceĭ vechĭ nu știaŭ de America; 2. a te teme, a-țĭ păsa: hoțiĭ nu știŭ de lege. A ști de frică, a sta în respect de frică: ghĭorlanu trebuĭe să știe de frică! A nu ști multe, ci una și bună (saŭ: una, da bună), saŭ numaĭ a nu ști multe, a proceda sumar, a răspunde îndată la o provocare: nu te pune cu nebunu cela, că nu știe multe. A ști una, și bună, a ști un lucru care nu se poate nega: eŭ știŭ una, și bună: că oaĭa nu poate fi prietenă cu lupu. Pe cît știŭ, după cît știŭ eŭ. A nu maĭ ști (ce să facĭ) de bucurie, a nu maĭ putea de bucurie, a fi foarte vesel. Știŭ eŭ?! nu știŭ, poate, posibil! Maĭ știĭ?! posibil! Se zice pop. și nú ștĭu îld. nú știŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știu [pron. știu], 2 sg. știi, 3 sg. ștíe, imperf. 3 sg. știá; conj. prez. 3 să ștíe; ger. știínd; part. știút

ști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știu, 2 sg. știi, 3 sg. știe, imperf. 3 sg. știá, perf. s. 1 sg. știúi, 3 sg. știú, 3 pl. știúră; ger. știínd; part. știút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTI vb. 1. a afla, a auzi, (înv. și pop.) a oblici. (Să ~ cu toții ce-ai făcut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaște. 4. a cunoaște, a poseda, a stăpâni. (~ trei limbi străine.) 5. a cunoaște, a înțelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a găsi, a poseda. (~ eu soluția problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaște, (astăzi rar) a pricepe. (Nu ~ încă secretul?) 9. a (se) cunoaște. (Ne ~ de mici; îl ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaște. 11. v. bănui. 12. a-și aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

ȘTI vb. 1. a afla, a auzi. (înv. și pop.) a oblici. (Să ~ cu toții ce-ai făcut.) 2. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a pricepe, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu ~ ce am vrut să-ți spun.) 3. a cunoaște, a pricepe, a stăpîni, (fam.) a vedea. (~ la perfecție mai multe meserii.) 4. a cunoaște, a poseda, a stăpîni. (~ trei limbi străine.) 5. a cunoaște, a înțelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a găsi, a poseda. (~ eu soluția problemei.) 7. a afla, a cunoaște. (Vrei să ~ adevărul?) 8. a cunoaște, (astăzi rar) a pricepe. (Nu ~ încă secretul?) 9. a (se) cunoaște. (Ne ~ de mici; îl ~ ca pe un cal breaz.) 10. a cunoaște, a identifica, a recunoaște. (Cum îl poți ~ dintre atîția?) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 12. a-și aminti. (~ cum erai acum doi ani?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ști (-íu, -iút), vb. – A avea cunoștință, a cunoaște. – Mr. știu, știut, știre, megl. știu, știri, istr. știwu. Lat. scῑre (Diez, I, 365; Pușcariu 1648; REW 7722), cf. logud. iskire (Wagner 112) și știință.Der. știre, s. f. (știință, cunoștință: notiță, aviz; cunoaștere, preocupare); știrici, vb. (a căuta, a cerceta, a iscodi; a comunica, a face să se știe) în Trans. și Banat de la știre cu suf. expresiv; știut, adj. (cunoscut; faimos; expert, experimentat); neștiut, adj. (ignorant); știutor, adj. (care știe); neștiutor, adj. (ignorant); atotștiutor, adj. (care le știe pe toate); știutură, s. f. (cunoaștere), înv.; neștire, s. f. (inconștiență). Expresia nu știu, cînd nu poartă accent stilistic se abreviază de regulă nuș’, cel puțin în Munt., nuș cu ce < nu știu cu cine. De aici niște, pron. indef. (unii, unele, anumiți, anumite, cîțiva, cîteva) în loc de nuș’ce, REW 5899; neștine (var. neșcine, nușcine), pron. indef. (oarecare); nescit (var. neschit), adv. (ceva); niscai (var. niscaiva, nescai, nescare, niscare), pron. indef. (ceva, unii). Toate aceste comp., sau cel puțin unele dintre ele ar putea conduce direct la lat., respectiv la nescio quid, nescio quem, nescio quantum, nescio qualem; dar această ipoteză poate nu este necesară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DE OMNI RE SCIBILI ET DE QUIBUSDAM ALIIS (lat.) despre tot ceea ce se poate ști și despre alte câtevaDe omni re scibili era deviza ambițioasă a eruditului italian Pico della Mirandola. Cineva, probabil Voltaire, a adăugat cu maliție ironicul et de quibusdam aliis.

OIDA ME UDEN IEDENAI (οιδα με ουδευ ειδευαι) (gr.) știu că nu știu nimic – Maximă atribuită lui Socrate. Relevând caracterul limitat și relativ al cunoștințelor omenești, gânditorul grec atribuie îndoielii filozofice rolul de metodă a cunoașterii de sine.

ZWAR WEISS ICH VIEL DOCH MOCHT’ICH ALLES WISSEN (germ.) într-adevăr, știu multe, dar aș vrea să știu totul – Goethe, „Faust”, I, Noaptea.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu ști ce hram poartă cineva expr. a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva.

a nu ști cum să(-l) iei (pe cineva) expr. a nu-și putea forma o imagine clară despre personalitatea cuiva.

a nu ști de glumă expr. 1. a nu avea simțul umorului; a riposta când se fac glume la adresa / pe seama sa. 2. a fi exigent; a fi intransigent.

a nu ști de unde să iei pe cineva expr. a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva.

a nu ști în ce ape se scaldă cineva expr. a nu cunoaște intențiile cuiva.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

a nu ști pe unde să scoată cămașa expr. a fi încolțit, a nu găsi pe moment o soluție salvatoare; a nu ști cum să se disculpe.

a ști (ceva) pe de rost / pe din afară expr. v. a ști (ceva) ca pe apă.

a ști boabele expr. (act.) a ști bine rolul.

a ști ca pe apă / ca pe Tatăl Nostru expr. a putea reproduce din memorie, întocmai / fără greșeală.

a ști carte expr. 1. a ști să citească. 2. a fi instruit.

a ști cât au uitat alții expr. a nu mai ști nimic.

a ști ce-i poate pielea (cuiva) expr. a cunoaște foarte bine profilul moral al cuiva.

a ști cum să(-l) iei expr. a avea tact în relația cu cineva; a ști să manipuleze pe cineva (în folos propriu).

a ști de glumă expr. a avea simțul umorului, a nu se supăra când devine ținta unei glume.

a ști dincotro bate vântul expr. a intui corect elementele care pot influența evoluția unui eveniment.

a ști și toaca-n cer expr. a ști multe lucruri; a face pe atoateștiutorul.

a ști unde-i buba expr. 1. a fi conștient de sursa unui necaz. 2. a depista cauza unei defecțiuni.

știi bancul cu albinele? expr. (iron. – aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi!

știi tu ce expr. (tox.) droguri, narcotice, stupefiante.

Intrare: ști
verb (VT340)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ști
  • știre
  • știut
  • știutu‑
  • știind
  • știindu‑
singular plural
  • știi
  • știți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știu
(să)
  • știu
  • știam
  • știui
  • știusem
a II-a (tu)
  • știi
(să)
  • știi
  • știai
  • știuși
  • știuseși
a III-a (el, ea)
  • știe
(să)
  • știe
  • știa
  • știu
  • știuse
plural I (noi)
  • știm
(să)
  • știm
  • știam
  • știurăm
  • știuserăm
  • știusem
a II-a (voi)
  • știți
(să)
  • știți
  • știați
  • știurăți
  • știuserăți
  • știuseți
a III-a (ei, ele)
  • știu
(să)
  • știe
  • știau
  • știu
  • știuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ști

  • 1. tranzitiv intranzitiv (Folosit și absolut) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cunoaște 8 exemple
    exemple
    • De-ar ști mama! Vai, să știe Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! COȘBUC, P. I 105.
      surse: DLRLC
    • Era odată un boier tare bogat, care nici nu știa sama bogăției sale. SBIERA, P. 139.
      surse: DLRLC
    • Știu ce nevoie te-a adus pe la mine. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Nu știai sau ai uitat cum că la vînătorie, ca și la multe altele, eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • familiar În construcții negative, urmat mai ales de «ce», la prezent indicativ persoana 1 singular în forma redusă -ș:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Dacă nu era cocoana să sară pentru mine... mă rupea, că nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot. CARAGIALE, O. I 55.
        surse: DLRLC
      • Inimioară cu suspin Mult mai plîngi și-mi faci venin, Nu-ș cînd te-oi vedea rîzînd. ȘEZ. XXI 50.
        surse: DLRLC
    • De aceasta nu știa altul nime, fără numai cerbul. SBIERA, P. 175.
      surse: DLRLC
    • Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap. CREANGĂ, P. 25.
      surse: DLRLC
    • poetic Numai luna și c-o stea Știe de durerea mea. MARIAN, Î. 44.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe știute = în cunoștință de cauză.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. locuțiune adverbială Pe neștiute = fără să-și dea seama.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. locuțiune adverbială Pe neștiute = în ascuns, pe furiș.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: tiptil
    • 1.4. expresie tranzitiv absolut Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau las’ că știu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se vede că știa ea ce știa. ISPIRESCU, U. 5.
        surse: DLRLC
      • Ia lasă-mă, jupîneasă, cu cărțile cele a d-voastre în pace, că eu știu ce știu eu. CREANGĂ, P. 118.
        surse: DLRLC
      • Rămîneți voi cu-mpăratul, Ostași, dragii mei, Că eu știu ce știu. TEODORESCU, P. P. 112.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Tu știi una, eu știu mai multe = eu cunosc mai multe în legătură cu aceasta, am mai multe motive decât tine să...
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A ști în ce apă se scaldă cineva.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A ști ce-i (sau cât îi) face sau plătește (cuiva) pielea = a ști ce fel de om este cineva, a avea idee de ce poate cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Taci... că știu cît îți face pielea. CĂLINESCU, E. O. II 246.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Stăpîne, știi ce? Culcă-te și te odihnește și mîni demineață vom vorbi amîndoi. CREANGĂ, P. 158.
        surse: DLRLC
      • Florico, știi una? ALECSANDRI, T. II 896.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.11. expresie Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.12. expresie A-i ști cuiva de știre.
      surse: DLRLC
    • 1.13. expresie intranzitiv A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu-ți mai știu de urmă ție. ȘEZ. V 89.
        surse: DLRLC
    • 1.14. expresie Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aista nu-i semn bun, după cît știu eu. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
    • 1.15. A avea cunoștință de existența unui lucru; a se orienta bine într-un anumit loc, a cunoaște bine ceva.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Eu știu munții, dar mai bine Mă știu ei întregi pe mine. COȘBUC, P. II 169.
        surse: DLRLC
      • Acolo eu știu o viță care face niște struguri gustoși. ISPIRESCU, U. 96.
        surse: DLRLC
      • Trebuie să te ieu cu mine, dacă zici că știi bine locurile pe aici. CREANGĂ, P. 203.
        surse: DLRLC
      • Haideți, copii, după mine, Că știu calea-n codru bine. ALECSANDRI, P. P. 156.
        surse: DLRLC
    • 1.16. reflexiv A se considera, a se crede.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eu mă știam că sînt legată numai cu prietenie. CONACHI, P. 82.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A lua cunoștință de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afla auzi 4 exemple
    exemple
    • Să știi că pînă azi nici un muritor n-a cutezat să calce hotarele mele pînă aicea. ISPIRESCU, L. 5.
      surse: DLRLC
    • Mătușă, de mi-i face acest bine, atunci să știi că ai să ai și mai mult de la mine. CREANGĂ, P. 171.
      surse: DLRLC
    • Și să știi că-s sănătos. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • La una i-am zis să vie, Ceialaltă să nu știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 73.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (Așa) să știi (sau să știți)! = formulă prin care i se spune cuiva ceva cu toată hotărârea, pe un ton aproape poruncitor.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Așa, să știți. Nu mai dau pe datorie. STANCU, D. 121.
        surse: DLRLC
      • Numai cînd veți vîrî tot pămîntul în buzunar, numai atunci veți fura și banii mei. Așa să știți! Așa! DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Ești vulpe bătrînă, las’ că te știu eu. CĂLINESCU, E. O. II 178.
      surse: DLRLC
    • Ciobănaș la oi am fost, Fetele nu mă cunosc; Iar la vară de-oi mai fi, Nici atîta nu m-or ști. ȘEZ. I 212.
      surse: DLRLC
    • Pînă cînd nu te știam, Unde mă culcam, dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.
      surse: DLRLC
    • O știau cît de bună este la inimă. RETEGANUL, P. II 30.
      surse: DLRLC
    • Nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că demult îți făceam feliul. CREANGĂ, P. 236.
      surse: DLRLC
    • Crezi că te-aș fi ales de discipul al meu, de nu te știam vrednic și adînc? EMINESCU, N. 54.
      surse: DLRLC
    • Mă știai om cinstit Și cu bani agonisit, De simbrie neplătit. TEODORESCU, P. P. 598.
      surse: DLRLC
    • Până nu stai cu omul în casă, nu-l știi cum este.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Aleodor se știa vinovat. ISPIRESCU, L. 43.
        surse: DLRLC
      • Codre, vei avea păcat Cumva de mă-i da legat, Că nimic nu ți-am stricat, Nu mă știu de vinovat. TEODORESCU, P. P. 295.
        surse: DLRLC
      • Numai cu chef să mă știu. ȘEZ. IV 231.
        surse: DLRLC
      • Decît cu drăguța proastă, Mai bine la oi pe coastă, C-oi tăia cîte-o nuia Și m-oi ști fără de ea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 453.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv reciproc A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Noi de copii ne știm, și-am fost Ca frații, ba mai bine. COȘBUC, P. I 77.
        surse: DLRLC
      • Se știau de tinerei, De pe cînd erau copii. PĂUN-PINCIO, P. 51.
        surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Părinte, te-am așteptat destul, iacă o trecut vadeaua și mie-mi trebuiesc numaidecît banii, eu nu știu, dau hîrtie la judecată. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • De descîntece rîia nu știe. ȘEZ. II 70.
      surse: DLRLC
    • A venit o grea urgie Ce de dragoste nu știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.
      surse: DLRLC
    • Șoimuleț, pui de romîn, Ce nu știe de stăpîn, Nici nu bei, nici nu mănînci. Ce stai pe gînduri adînci? ALECSANDRI, P. P. 149.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie rar A ști de dragul cuiva = a iubi pe cineva, a face pe placul cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De dragul dumitale Știe chiar și sfîntul soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
        surse: DLRLC
    • 4.2. expresie A ști de frică (sau de frica cuiva).
      surse: DLRLC
    • 4.3. tranzitiv A recunoaște pe cineva sau ceva drept...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Necruțînd nimica-n lume, neștiind nimica sfînt, Uităm că viața-i o punte dintre leagăn și mormînt. HASDEU, R. V. 167.
        surse: DLRLC
      • Lumea de stăpîn îl știe. VĂCĂRESCU, P. 6.
        surse: DLRLC
    • 4.4. A avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • N-au mai știut de vrun năcaz ori supărare. RETEGANUL, P. II 35.
        surse: DLRLC
      • Și să nu mai știu de rău. HODOȘ, P. P. 78.
        surse: DLRLC
      • Să nu știu de scîrbă-n lume. ȘEZ. II 46.
        surse: DLRLC
      • Zile bune n-am avut, De dulceață n-am știut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 22.
        surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv A se interesa de..., a se îngriji de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Nu mai știi de mine. EMINESCU, O. I 128.
      surse: DLRLC
    • Dar de murgu cin’ să-mi știe? ȘEZ. I 288.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Că-ți vine, lele, bărbatul! – Las’ să vie, naiba-l știe, Fi-i-ar calea tot pustie! TEODORESCU, P. P. 341.
      surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • [Tată-său] o învăța tot ce trebuia să știe un viteaz. ISPIRESCU, L. 13.
      surse: DLRLC
    • Fiindcă știa bine treaba moșitului, lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Ș-a strîns... Vro trei babe bătrîne Care știu rîndul la pîne. ALECSANDRI, P. P. 388.
      surse: DLRLC
    • Știți toarce, coase, țese. ISPIRESCU, L. 12.
      surse: DLRLC
    • Păcat că nu știu a ceti. NEGRUZZI S. I 59.
      surse: DLRLC
    • Din cîți ne aflăm aice, nu știe a cîrmi unul macar. DRĂGHICI, R. 25.
      surse: DLRLC
    • Vai de min’ ce-mi place mie. Badea care știe-a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie A ști carte = a ști să scrie și să citească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • S-a împrumutat iarna cealaltă la Toma Ocî. Știe carte. I-a dat poliță iscălită la mînă cîrciumarului. STANCU, D. 100.
        surse: DLRLC
      • I-adevărat, domnule Gheorghidiu, că d-ta știi atît de multă carte? CAMIL PETRESCU, U. N. 63.
        surse: DLRLC
      • Pe acesta l-a chemat Și așa l-a întrebat: Știi carte, Cumnate? TEODORESCU, P. P. 263.
        surse: DLRLC
      • Cine știe carte are patru ochi.
        surse: DLRLC
      • 6.1.1. prin extensiune A avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 6.2. expresie A nu ști buche (bechi sau boabă).
      surse: DLRLC
    • 6.3. expresie A ști și toaca în cer = a fi atotcunoscător, a fi foarte învățat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îmi scrie că știe și toaca-n cer. DELAVRANCEA, O. II 36.
        surse: DLRLC
    • 6.4. expresie A ști lecția (sau rolul) = a cunoaște bine lecția (sau rolul).
      surse: DLRLC
    • 6.5. expresie A ști (ceva) pe degete.
      surse: DLRLC
    • 6.6. expresie A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Știa pe dinafară strofe întregi din Alecsandri, poetul lui favorit. CĂLINESCU, E. 113.
        surse: DLRLC
      • Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. 49.
        surse: DLRLC
      • Învățase carte la dascălul Pascal... ce știa toată Alexandria pe de rost. NEGRUZZI, S. I 246.
        surse: DLRLC
      • figurat Și cînd propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? EMINESCU, O. I 134.
        surse: DLRLC
    • 6.7. A vorbi și a înțelege o anumită limbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Oare știe franțuzește? EMINESCU, N. 43.
        surse: DLRLC
      • Parcă nu prea știe franțuzește. ALECSANDRI, T. I 47.
        surse: DLRLC
    • 6.8. A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Acum fă ce știi, eu nu mă mai amestec. RETEGANUL, P. II 10.
        surse: DLRLC
      • El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat. ISPIRESCU, L. 11.
        surse: DLRLC
      • Nu știu cum să fac. CREANGĂ, P. 203.
        surse: DLRLC
      • Neștiind cum s-o mîngîi, am început și eu a plînge. NEGRUZZI, S. I 52.
        surse: DLRLC
      • 6.8.1. expresie A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Nu mai știa ce să facă, ca să mulțumească lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 19.
          surse: DLRLC
      • 6.8.2. expresie Ce să știu (știi etc.) sau (refexiv.) (să) mă știu (știi etc.) face = cum să fac (faci etc.), cum să procedez?
        surse: DLRLC 4 exemple
        exemple
        • Umblă feciorii mei toată ziulița, fără să afle undeva capătul pădurii, iar cînd fu seară, erau chiar în locul de unde plecase dimineața. Ce să știe face? RETEGANUL, P. II 71.
          surse: DLRLC
        • Ce mă știu eu face și de unde să-ți aduc eu herghelia? ISPIRESCU, L. 27.
          surse: DLRLC
        • Ce o să mă știu eu face cînd va veni tristul timp ca ele să se vestejească. NEGRUZZI, S. I 99.
          surse: DLRLC
        • El... s-a logodit și d-atunci n-am pace, Nu mă știu ce face. TEODORESCU, P. P. 661.
          surse: DLRLC
      • 6.8.3. expresie A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de...
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Cînd a văzut pe Maica, nu mai știa ce să facă de bucurie, CREANGĂ, P. 135.
          surse: DLRLC
      • 6.8.4. expresie A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.8.5. expresie tranzitiv absolut Știu eu? exprimă îndoială, nesiguranță, șovăire.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Apoi dă... știu eu? Dac’ a vini bărbatu-meu? ALECSANDRI, T. I 264.
          surse: DLRLC
  • 7. tranzitiv A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Am întîrziat? – Nu, dar eu nu știu să aștept. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Să fi scris el?... N-aș ști ce să zic. DELAVRANCEA, O. II 184.
      surse: DLRLC
    • De-a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Căpitane, căpitane, Pe drum nu le duce tare Că-s răgute tinerele Și pe drum nu prea știu mere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302.
      surse: DLRLC
    • De ce m-ai știut tu minți pe mine? RETEGANUL, P. I 44.
      surse: DLRLC
    • 7.1. A fi hotărât să facă ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu știu la care voi merge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.
        surse: DLRLC
      • Nu știu ce l-oi face, Ca să-l las acas’ nu-mi place. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 53.
        surse: DLRLC
  • 8. tranzitiv A ține minte, a-și aminti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298.
      surse: DLRLC
    • 8.1. expresie A nu-i mai ști (cuiva) de nume.
      surse: DLRLC
    • 8.2. expresie Cine (mai) știe.
      surse: DLRLC
    • 8.3. A avea în minte, a păstra în amintire.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Acea culme înverzită O revăd precum o știu... Mi-a văzut copilăria... Mînă, mînă, surugiu. MACEDONSKI, O. I 8.
        surse: DLRLC
  • 9. tranzitiv A-și da seama.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pricepe înțelege 4 exemple
    exemple
    • Dintr-o dată am știut cu cine am de-a face. GALACTION, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • Mergea Ivan fără să știe unde se duce. CREANGĂ, P. 297.
      surse: DLRLC
    • Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • Nu știu, mîndră, ce-i asta: Ori iubesc alta ori ba, Pe tin’ nu te pot uita. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80.
      surse: DLRLC
    • 9.1. expresie A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Așa e țăranul: nu prea știe multe. CREANGĂ, A. 151.
        surse: DLRLC
    • 9.2. expresie A nu (mai) ști unde-i e capul (sau a nu-și mai ști capului) = a fi copleșit (de preocupări, de senzații).
      surse: DLRLC
    • 9.3. expresie Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. Mai știu și eu! Așa i-a fost menit. COȘBUC, P. I 230.
        surse: DLRLC
      • Mai știu eu!... Poate ori dumnezeu, ori dracul i-a dat în gînd, ieri noapte, de una ca asta. CREANGĂ, P. 75.
        surse: DLRLC
      • Mai știi păcatul, poate să-ți iasă înainte vrun iepure, ceva. CREANGĂ, P. 187.
        surse: DLRLC
      • Spune babei ce te chinuiește; că de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. CREANGĂ, P. 189.
        surse: DLRLC
    • 9.4. expresie El (ea etc.) știe (cum sau ce face), exprimă mirarea (sau admirația) față de acțiunile neobișnuite sau inexplicabile ale cuiva.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și acela, el știe ce face, ce drege, de-mi aduce din cînd în cînd așa, cîte puține, de poftă. CREANGĂ, P. 211.
        surse: DLRLC
      • [Scaraoschi] se vîră, el știe cum și pe unde, în odaie la Ivan. CREANGĂ, P. 303.
        surse: DLRLC
    • 9.5. expresie Nu știu cum = în mod inexplicabil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cumva 2 exemple
      exemple
      • A fost Cuminte om, dar nu știu cum Așa i-a mers de prost! COȘBUC, P. I 229.
        surse: DLRLC
      • Spînul răpede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb și nu știu cum, îl prinde zîmbind. CREANGĂ, P. 233.
        surse: DLRLC
    • 9.6. expresie A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 9.7. expresie A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar sufletele aceste... mi-e nu știu cum să le primesc. NEGRUZZI, S. I 93.
        surse: DLRLC
    • 9.8. expresie A nu ști ce = a fi nelămurit, a nu-ți da bine seama de situație.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Parcă se petrecea nu știu ce. CREANGĂ, P. 276.
        surse: DLRLC
    • 9.9. expresie A nu ști cât.
      surse: DLRLC
    • 9.10. expresie Cine știe ce (sau unde).
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 9.12. expresie (și) substantivat Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: farmec 2 exemple
      exemple
      • Simți un nu știu ce colea la inimioară. ISPIRESCU, L. 35.
        surse: DLRLC
      • În toată-a ei făptură e-un «nu știu cum» și-un «nu știu ce». EMINESCU, O. I 208.
        surse: DLRLC
    • 9.13. expresie intranzitiv A nu ști de glumă = a fi supărăcios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 9.14. Este intercalat în frază, la persoana a 2-a, fără sens precis.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Plecă și el, știi, cam în dorul lelii. ISPIRESCU, L. 34.
        surse: DLRLC
      • 9.14.1. expresie Știi, colea.
        surse: DLRLC
      • 9.14.2. expresie Știi cine (sau ce), se zice când nu vrem să numim persoana (sau lucrul) de care e vorba.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • reflexiv Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt, Nici nu mă știu unde sînt. TEODORESCU, P. P. 345.
          surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Trecu podul mulțumind lui dumnezeu și neștiind ce o mai aștepta. ISPIRESCU, L. 17.
      surse: DLRLC
    • Știu dinainte ceea ce au de gînd să izvodească puternicii pămîntului. CREANGĂ, P. 190.
      surse: DLRLC
    • Cine știe oare și cine îmi va spune Ce o să aducă ziua și anul viitor? ALEXANDRESCU, M. 3.
      surse: DLRLC
    • De-aș ști, maică, că m-ai da, Mai bine m-aș spînzura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 274.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bietul Dionis, de unde să știe el că eu am în sîn o pungă cu aur! GALACTION, O. I 89.
        surse: DLRLC
      • Ne-am iubit cu multă frică, Și-ai noști n-au știut nimică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55.
        surse: DLRLC
  • 11. tranzitiv A avea certitudinea, a fi sigur de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ți-am fost dragă, știu eu bine. COȘBUC, P. I 51.
      surse: DLRLC
    • Să știu bine că mă duc la mînăstire, pîine și sare nu mai mănînc cu el. CARAGIALE, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămîne-n veci. EMINESCU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • 11.1. expresie Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă...
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 11.2. reflexiv impersonal A fi lucru bine cunoscut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se știe că anotimpurile au o durată neegală.
        surse: DLRLC

etimologie: