14 definiții pentru oarecare (pron.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OARECÁRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare1 + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.

OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECÁRE pron. nehot. v. ORICARE. /oare + care

orecare pnh, anh vz oarecare

oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oarecáre2 (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecắruia; f. oarecáre, g.-d. oarecắreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecắrora

oarecáre pr. m., g.-d. oarecáruia; f. sg. oarecáre, g.-d. oarecăreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecărora

oarecare (sg. și pl., m. și f.)

oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.

*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

un oarecare expr. (peior.) un om fără / lipsit de importanță.

Intrare: oarecare (pron.)
oarecare1 (pron.) pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P83)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • oarecare
  • oarecare
plural
  • oarecare
  • oarecare
genitiv-dativ singular
  • oarecăruia
  • oarecăreia
plural
  • oarecărora
  • oarecărora

oarecare (pron.)

etimologie:

  • Oare + care
    surse: DEX '98 DEX '09