4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORÍT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.

ZORÍT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.

ZORÍT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori2.

ZORÍT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori2.

zorit1 sn [At: COȘBUC, P. I, 55 / Pl: ~uri / E: zori1] (Reg) 1 Ivire a zorilor1 (2). 2 (Pex) Momentul în care începe să se lumineze de ziuă. 3 (Pex) Locul unde se ivesc zorile Si: răsărit. 4 (Îlav) La ~ul zorilor La revărsatul zorilor. 5 (Trs) Obiceiul de a colinda (cu steaua) practicat de adulți mai ales a doua zi de Crăciun.

zorit2, ~ă a [At: PONTBRINT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: zori2] 1 (Înv) Îndemnat. 2 (Pex) Constrâns2 (1). 3 (D. oameni) Care se grăbește foarte mult Si: (îvr) zoritor (2), zoriu. 4 (D. oameni) Care se mișcă foarte repede. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care se produc cu mare grabă. 6 (D. manifestări la oamenilor) Care trădează o mare grabă Si: iute, întins, repezit, grăbit, precipitat2, repede, (rar) zoritor (3), zornic, (înv) pripitor, rapid.

zorit1 s.n. Ivirea zorilor. ♦ Ext. Momentul cînd se luminează de ziuă. ♦ Locul de unde se ivesc zorile. • /v. zori3.

zorit2, -ă adj. (despre oameni) Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. Hangiul... pleacă zorit să dea porunci (BRĂT.). ◊ (adv.) Surorile împleteau zorit la ciorapi (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zori2.

ZORÍT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult, care lucrează cu mare grabă sau foarte repede. Cazacii mîncau zoriți și cu urechea la pîndă. SADOVEANU, O. VII 37. Dacă nu ești prea zorită, treci pe poartă și vino-ncoace nițel. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 102. Pe chei lumea aleargă zorită după treburi. DUNĂREANU, CH. 84. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, P. 58. ◊ (Adverbial) Surorile împleteau zorit la ciorapi, la tîrlici și mănuși. DELAVRANCEA, T. 269.

ZORÍT1, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; momentul cînd se luminează de zi; p. ext. locul de unde se ivesc zorile. V. răsărit. Din fundul lumii mai din sus. Și din zorit și din apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, F. I 55. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. La zoritul zorilor Stau naintea domnilor. HODOȘ, P. P. 219.

ZORÍT1, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. – V. zori3.

ZORÍT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Grăbit peste măsură; foarte repede. – V. zori2.

zorit n. (poetic) răsărit: din Zorit și din Apus COȘBUC. [V. zorì].

1) zorít n., pl. urĭ (d. zoresc 2). Trans. Rar. Răsărit. Colindă.

2) zorít, -ă adj. (d. a zori). Grăbit: era zorit s’ajungă acasă.

ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile1. – Din zori1.

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.

ziori1[1] ssp vz zori1 corectată

  1. În original, incorect accentuat: ziori1 LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: zorit (adj.)
zorit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorit
  • zoritul
  • zoritu‑
  • zori
  • zorita
plural
  • zoriți
  • zoriții
  • zorite
  • zoritele
genitiv-dativ singular
  • zorit
  • zoritului
  • zorite
  • zoritei
plural
  • zoriți
  • zoriților
  • zorite
  • zoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: zorit (ivirea zorilor)
zorit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorit
  • zoritul
  • zoritu‑
plural
  • zorituri
  • zoriturile
genitiv-dativ singular
  • zorit
  • zoritului
plural
  • zorituri
  • zoriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: zori (grăbi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zori
  • zorire
  • zorit
  • zoritu‑
  • zorind
  • zorindu‑
singular plural
  • zorește
  • zoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zoresc
(să)
  • zoresc
  • zoream
  • zorii
  • zorisem
a II-a (tu)
  • zorești
(să)
  • zorești
  • zoreai
  • zoriși
  • zoriseși
a III-a (el, ea)
  • zorește
(să)
  • zorească
  • zorea
  • zori
  • zorise
plural I (noi)
  • zorim
(să)
  • zorim
  • zoream
  • zorirăm
  • zoriserăm
  • zorisem
a II-a (voi)
  • zoriți
(să)
  • zoriți
  • zoreați
  • zorirăți
  • zoriserăți
  • zoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zoresc
(să)
  • zorească
  • zoreau
  • zori
  • zoriseră
Intrare: zori (ivi zorile)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zori
  • zorire
  • zorit
  • zoritu‑
  • zorind
  • zorindu‑
singular plural
  • zorește
  • zoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zoresc
(să)
  • zoresc
  • zoream
  • zorii
  • zorisem
a II-a (tu)
  • zorești
(să)
  • zorești
  • zoreai
  • zoriși
  • zoriseși
a III-a (el, ea)
  • zorește
(să)
  • zorească
  • zorea
  • zori
  • zorise
plural I (noi)
  • zorim
(să)
  • zorim
  • zoream
  • zorirăm
  • zoriserăm
  • zorisem
a II-a (voi)
  • zoriți
(să)
  • zoriți
  • zoreați
  • zorirăți
  • zoriserăți
  • zoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zoresc
(să)
  • zorească
  • zoreau
  • zori
  • zoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zorit (adj.)

etimologie:

zorit (ivirea zorilor)

etimologie:

  • vezi zori
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zori (grăbi)

  • 1. intranzitiv reflexiv A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Așa zorim tovărășește, Umăr la umăr, tot mai tari. DEȘLIU, M. 21.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă. Dacă grîul nu e secerat la timp se scutură. STANCU, D. 104.
      surse: DLRLC
    • Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu. MACEDONSKI, O. I 112.
      surse: DLRLC
    • figurat Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Prin umezeala care străbătea pînă la oase, muncitorii zgribuliți, cu gulerele ridicate, cu pumnii strinși în fundul buzunarelor, zoreau somnoroși să ajungă la locul de adunare. BART, E. 288.
        surse: DLRLC
      • Spre albele ziduri aleargă-aleargă... Și tot către ele s-ajungă zorește, MACEDONSKI, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gîtul i-l bate cu pumnii-amîndoi. COȘBUC, P. I 206.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Stroe Vardaru zori pașii. C. PETRESCU, A. R. 6.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A insista pentru grăbirea unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • A zorit să plecăm. GALACTION, O. I 209.
      surse: DLRLC
    • Singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc, S-omoare p-un flăcău la joc. COȘBUC, P. I 229.
      surse: DLRLC
    • Sfetnicul umbla zorind să se facă mai curînd nunta. ISPIRESCU, L. 227.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: presa sili îmboldi îndemna attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nitam-nisam, s-a iscat o cotiugă... zorită din stînga, țîșnind de pe o uliță îngustă. C. PETRESCU, A. R. 18.
      surse: DLRLC
    • Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pîrjolul. REBREANU, R. II 81.
      surse: DLRLC
    • Spiridon iese încet în dreapta, numărînd gologanii; Rică îl zorește de la spate. CARAGIALE, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A da viteză unui autovehicul.
      exemple
      • Pe drum, zorită de Bunea, mașinuța reintră în aceeași fugă. MIHALE, O. 524.
        surse: DLRLC
    • 3.2. rar A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • De-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară Și zoresc că-i om nebun Cine crede-n hori și-n fete, Eu pe cinstea mea vă spun... Nici de dascăl n-aș fi bun. COȘBUC, P. I 204.
        surse: DLRLC
    • 3.3. (Despre acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat).

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zori (ivi zorile)

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal popular A se ivi zorile (1.); a se crăpa de ziuă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd s-a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea în răsărit. La CADE.
      surse: DLRLC
    • În pragul răsăritului, cu puțin înainte de a se lumina de ziuă... de a zori de ziuă. PAMFILE, CER. 26.
      surse: DLRLC DLRM

etimologie: