orient sn [At: SĂULESCU, Î. 27/13 / P: ~ri-ent / Pl: (rar) ~uri / E: fr orient, lat oriens, -ntis, ger Orient] (Îoc occident) 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele Si: est, răsărit. 2 (Pex) Spațiu geografic din răsăritul Europei. 3-4 (Pex) (Țări sau) popoare din acest spațiu. 5 (În raport cu Europa) Regiune asiatică. 6-7 (Țări și) popoare din această regiune.

ORIENT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale situat în direcția în care răsare soarele; p. ext. loc pe orizont unde răsare soarele; răsărit, est. Sînt șase ceasuri dimineața... În sfîrșit, Aurora cu degetele ei de roză a deschis porțile orientului. CARAGIALE, O. II 325. ◊ Orientul mijlociu = spațiu geografic situat la răsăritul Europei, care cuprinde țări ale Asiei, ale Africii de nord- est (Turcia, Siria, Iran, Egipt). Extremul Orient = spațiu geografic care cuprinde țările situate în partea de răsărit a Asiei (China, Coreea, Japonia). Pacheboturi de mare lux își încarcă directorii porniți în inspecție, să-și controleze fiefurile din Extremul Orient. RALEA, O. 104.

ORIENT s.n. Răsărit, est. ♦ Teritoriu, regiune de răsărit; (spec.) spațiu geografic situat la răsăritul Europei. [Pron. -ri-ent. / < fr. orient, cf. it. oriente, lat. oriens].

ORIENT s. n. răsărit, est; spațiul geografic din răsăritul Europei. (< fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)

orient n. 1. răsărit; 2. țară în Azia răsăriteană: a călători în orient; extremul orient, China, Japonia, etc.; chestiunea Orientului, luptă ce durează de aproape un secol între diferitele State europene relativ la posesiunea Dardanelelor, azi în puterea Turcilor.

*oriént n., pl. e și urĭ (lat. óriens, -éntis, d. oriri, a răsări. V. origine). Răsărit, est, punctu ceruluĭ de unde soarele se înalță la orizont: corabia înainta spre orient. Levant, țările situate la răsăritu măriĭ Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudu Rusiiĭ): o călătorie în Orient. Extremu Orient, China, Japonia, Indochina. Marele Orient, loja centrală a masonilor. Chestiunea Orientuluĭ, lupta care exista între statele Eŭropeĭ p. ocuparea Constantinopoluluĭ dacă Turcia s’ar fi prăbușit. V. occident.

orient (est) (rar) (desp. -ri-ent) s. n.

orient (punct cardinal) (rar) (-ri-ent) s. n.

orient s. n. (sil. -ri-ent)

orient.

ORIENT s. v. est.

ORIENT s. est, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

Orient ≠ apus, asfințit, occident