EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare Soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare Soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare Soarele; răsărit¹, orient. – Din fr. Est.

est sns [At: AMFILOHIE, G. 2/6 / E: fr est, it est] 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus vestului, care se află în direcția în care răsare Soarele. 2 Orient. 3 Loc pe orizont unde răsare Soarele. 4 (Pex) Regiune situată spre est (1) Si: răsărit¹, (pop) soare-răsare.

*EST sbst. 🌍 Răsărit (punct cardinal) [fr.].

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit¹, orient. – Din fr. Est.

EST s. n. (În opoziție cu vest) Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele; răsărit. O întinsă așezare dacică se găsește pe dealul Cuozima, la est de comuna Somova. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 5/6.

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; răsărit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

EST s. n. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient. (< fr. est)

EST n. (în opoziție cu vest) 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; răsărit. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; răsărit. ◊ De ~ estic. /<fr. est

est n. răsărit, punct cardinal.

*est n., pl. ar fi urĭ (fr. est, d. engl. east, maĭ vechĭ est; germ. ost). Răsărit, orient, vorbind de punctele orizontuluĭ.

DRANG NACH OSTEN (germ.) = Tot mai către răsărit. Deviza Austriei și a Germaniei în politica lor de dinainte de războiu.

est (punct cardinal) s. n. (și în: est-vest); abr. E

est (punct cardinal) s. n.; abr. E

est s. n.; simb. E

Est; abreviat: E.

E¹ abr. v. est

EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)

Est ≠ apus, asfințit, vest