16 definiții pentru grabnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică.Grabă + suf. -nic.

GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică.Grabă + suf. -nic.

grabnic, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 46/27 / V: (reg) grafn~[1], gramn~, ~avn~ / Pl: ~ici, ~ice[2] / E: grabă + -nic] 1 a Care se grăbește. 2 a Care arată grabă (1). 3 a Care se întâmplă repede, pe neașteptate. 4 a Care trebuie făcut fără întârziere. 5 a Care vine și trece repede. 6 a (Nob) Care merge repede. 7 a (Nob) Iute în mișcări. 8 a (Pop; d. fructe) Care se coace prea repede. 9 a (Jur; înv; îs) Moarte (sau ucidere) ~ă Moarte (sau ucidere) accidentală. 10 a (Reg; îs) Moarte grabnică Apoplexie. 11 a (Înv; cu compliniri introduse prin prepoziția la) Iute din fire Si: impulsiv, pripit. 12 a (Pex; d. oameni) Nesocotit. 13 av Repede. 14 av În grabă. 15 av În pripă. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. În original, greșit accentuat: ~ici, ~ice LauraGellner

GRÁBNIC1 adv. În grabă, în pripă, iute. Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90. Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110. Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148.

GRÁBNIC2, -Ă, grabnici, -e, adj. 1. Grăbit, iute. Caii fugeau în trap grabnic pe șoseaua vînătă. SADOVEANU, O. III 74. Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal la cotituri. COȘBUC, P. I 195. Critică și sfă- tuiește Cleandru p-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celalalt drept nu mai șede. NEGRUZZI, S. II 303. ◊ Moarte grabnică = moarte năprasnică. Expr. Însănătoșire grabnică! formulă de urare pentru un om bolnav. ◊ (Substantivat) Pe podele-ngenunchea, Mînele împletecea Și turcilor le grăia: Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ (Despre ape) Care curge repede. Îmi aduc aminte cum acum cîțiva ani m-am oprit la o mănăstire veche, lîngă un rîu limpede și grabnic. SADOVEANU, O. VI 527. 2. Urgent. Tînărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului. REBREANU, R. II 13. Iaca un răvaș de la Ieș... Cică-i grabnic. ALECSANDRI, T. I 178.

GRÁBNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește grabă; cu grabă. 2) Care trebuie realizat cât mai degrabă; de neamânat; urgent. /grabă + suf. ~nic

grábnic, -ă adj. (d. grabă). Urgent, care nu sufere întîrziere: afacere grabnică. Subit, năprasnic: moarte grabnică. Adv. În grabă: vino grabnic. – Și gramnic (Munt. est).

grafnic[1], ~ă a vz grabnic corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grabnic adj. m., pl. grabnici; f. grabnică, pl. grabnice

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. sg. grábnică, pl. grábnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRÁBNIC adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curând. 5. adj., adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent.

GRABNIC adj., adv. 1. adj. grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. iute, rapid, repede, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 3. adv. imediat, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.) 4. adv. curînd, devreme, fuga, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecit, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să te întorci ~!) 5. adj., adv. imediat, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 6. adj. presant, urgent, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.)

Intrare: grabnic
grabnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grabnic
  • grabnicul
  • grabnicu‑
  • grabnică
  • grabnica
plural
  • grabnici
  • grabnicii
  • grabnice
  • grabnicele
genitiv-dativ singular
  • grabnic
  • grabnicului
  • grabnice
  • grabnicei
plural
  • grabnici
  • grabnicilor
  • grabnice
  • grabnicelor
vocativ singular
plural
grafnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gramnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gravnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grabnic, grabnicăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mers grabnic. Treabă grabnică. DEX '09
    • format_quote Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110. DLRLC
    • format_quote Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
    • format_quote Caii fugeau în trap grabnic pe șoseaua vînătă. SADOVEANU, O. III 74. DLRLC
    • format_quote Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal la cotituri. COȘBUC, P. I 195. DLRLC
    • format_quote Critică și sfătuiește Cleandru p-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celalalt drept nu mai șede. NEGRUZZI, S. II 303. DLRLC
    • format_quote Tînărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului. REBREANU, R. II 13. DLRLC
    • format_quote Iaca un răvaș de la Ieș... Cică-i grabnic. ALECSANDRI, T. I 178. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Pe podele-ngenunchea, Mînele împletecea Și turcilor le grăia: Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. DLRLC
    • 1.1. Moarte grabnică = moarte năprasnică. DLRLC
    • 1.2. (Despre ape) Care curge repede. DLRLC
      • format_quote Îmi aduc aminte cum acum cîțiva ani m-am oprit la o mănăstire veche, lîngă un rîu limpede și grabnic. SADOVEANU, O. VI 527. DLRLC
    • chat_bubble Însănătoșire grabnică! formulă de urare pentru un om bolnav. DLRLC
etimologie:
  • Grabă + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.