16 definiții pentru grabnic grafnic gramnic gravnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grabnic, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 46/27 / V: (reg) grafn~[1], gramn~, ~avn~ / Pl: ~ici, ~ice[2] / E: grabă + -nic] 1 a Care se grăbește. 2 a Care arată grabă (1). 3 a Care se întâmplă repede, pe neașteptate. 4 a Care trebuie făcut fără întârziere. 5 a Care vine și trece repede. 6 a (Nob) Care merge repede. 7 a (Nob) Iute în mișcări. 8 a (Pop; d. fructe) Care se coace prea repede. 9 a (Jur; înv; îs) Moarte (sau ucidere) ~ă Moarte (sau ucidere) accidentală. 10 a (Reg; îs) Moarte grafnică Apoplexie. 11 a (Înv; cu compliniri introduse prin prepoziția la) Iute din fire Si: impulsiv, pripit. 12 a (Pex; d. oameni) Nesocotit. 13 av Repede. 14 av În grabă. 15 av În pripă. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. În original, greșit accentuat: ~ici, ~ice LauraGellner

GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică.Grabă + suf. -nic.

GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică.Grabă + suf. -nic.

GRÁBNIC1 adv. În grabă, în pripă, iute. Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90. Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110. Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148.

GRÁBNIC2, -Ă, grabnici, -e, adj. 1. Grăbit, iute. Caii fugeau în trap grabnic pe șoseaua vînătă. SADOVEANU, O. III 74. Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal la cotituri. COȘBUC, P. I 195. Critică și sfă- tuiește Cleandru p-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celalalt drept nu mai șede. NEGRUZZI, S. II 303. ◊ Moarte grabnică = moarte năprasnică. Expr. Însănătoșire grabnică! formulă de urare pentru un om bolnav. ◊ (Substantivat) Pe podele-ngenunchea, Mînele împletecea Și turcilor le grăia: Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ (Despre ape) Care curge repede. Îmi aduc aminte cum acum cîțiva ani m-am oprit la o mănăstire veche, lîngă un rîu limpede și grabnic. SADOVEANU, O. VI 527. 2. Urgent. Tînărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului. REBREANU, R. II 13. Iaca un răvaș de la Ieș... Cică-i grabnic. ALECSANDRI, T. I 178.

GRÁBNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește grabă; cu grabă. 2) Care trebuie realizat cât mai degrabă; de neamânat; urgent. /grabă + suf. ~nic

grábnic, -ă adj. (d. grabă). Urgent, care nu sufere întîrziere: afacere grabnică. Subit, năprasnic: moarte grabnică. Adv. În grabă: vino grabnic. – Și gramnic (Munt. est).

grafnic[1], ~ă a vz grabnic corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

gramnic, ~ă a, av vz grabnic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. grábnică, pl. grábnice

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. sg. grábnică, pl. grábnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRÁBNIC adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curând. 5. adj., adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent.

GRABNIC adj., adv. 1. adj. grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. iute, rapid, repede, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 3. adv. imediat, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.) 4. adv. curînd, devreme, fuga, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecit, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să te întorci ~!) 5. adj., adv. imediat, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 6. adj. presant, urgent, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.)

Intrare: grabnic
grabnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grabnic
  • grabnicul
  • grabnicu‑
  • grabnică
  • grabnica
plural
  • grabnici
  • grabnicii
  • grabnice
  • grabnicele
genitiv-dativ singular
  • grabnic
  • grabnicului
  • grabnice
  • grabnicei
plural
  • grabnici
  • grabnicilor
  • grabnice
  • grabnicelor
vocativ singular
plural
grafnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gramnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gravnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grabnic grafnic gramnic gravnic

  • 1. adesea adverbial Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere.
    exemple
    • Mers grabnic. Treabă grabnică.
      surse: DEX '09
    • Puse mîna stîngă pe spadă și cu dreapta își pipăi și-și îndreptă grabnic gulerul. SADOVEANU, O. VII 90.
      surse: DLRLC
    • Moș Nichifor... grabnic a și alergat la schitul Vovidenia. CREANGĂ, P. 110.
      surse: DLRLC
    • Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armașul său. NEGRUZZI, S. I 148.
      surse: DLRLC
    • Caii fugeau în trap grabnic pe șoseaua vînătă. SADOVEANU, O. III 74.
      surse: DLRLC
    • Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal la cotituri. COȘBUC, P. I 195.
      surse: DLRLC
    • Critică și sfătuiește Cleandru p-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celalalt drept nu mai șede. NEGRUZZI, S. II 303.
      surse: DLRLC
    • Tînărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului. REBREANU, R. II 13.
      surse: DLRLC
    • Iaca un răvaș de la Ieș... Cică-i grabnic. ALECSANDRI, T. I 178.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Pe podele-ngenunchea, Mînele împletecea Și turcilor le grăia: Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Moarte grabnică = moarte năprasnică.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Însănătoșire grabnică! formulă de urare pentru un om bolnav.
      surse: DLRLC
    • 1.3. (Despre ape) Care curge repede.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îmi aduc aminte cum acum cîțiva ani m-am oprit la o mănăstire veche, lîngă un rîu limpede și grabnic. SADOVEANU, O. VI 527.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Grabă + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09