13 definiții pentru zorit (ivirea zorilor)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZORIT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.
ZORIT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zorit1 sn [At: COȘBUC, P. I, 55 / Pl: ~uri / E: zori1] (Reg) 1 Ivire a zorilor1 (2). 2 (Pex) Momentul în care începe să se lumineze de ziuă. 3 (Pex) Locul unde se ivesc zorile Si: răsărit. 4 (Îlav) La ~ul zorilor La revărsatul zorilor. 5 (Trs) Obiceiul de a colinda (cu steaua) practicat de adulți mai ales a doua zi de Crăciun.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zorit1 s.n. Ivirea zorilor. ♦ Ext. Momentul cînd se luminează de ziuă. ♦ Locul de unde se ivesc zorile. • /v. zori3.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZORIT1, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; momentul cînd se luminează de zi; p. ext. locul de unde se ivesc zorile. V. răsărit. Din fundul lumii mai din sus. Și din zorit și din apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, F. I 55. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. La zoritul zorilor Stau naintea domnilor. HODOȘ, P. P. 219.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZORIT1, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; p. ext. momentul cînd se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. – V. zori3.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zorit n. (poetic) răsărit: din Zorit și din Apus COȘBUC. [V. zorì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) zorít n., pl. urĭ (d. zoresc 2). Trans. Rar. Răsărit. Colindă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zorit (reg.) s. n., pl. zorituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zorit (rar) s. n., pl. zorituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zorit s. n., pl. zorituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZORIT s. v. est, orient, răsărit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zorit s. v. EST. ORIENT. RĂSĂRIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZORIT1, zorituri, s. n. ~ ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. 2. (Trans.) Obicei folcloric care constă în interpretarea unei alborade proaspăt căsătoriților. (din zori) [și DLRLC]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zorit, zoriturisubstantiv neutru
-
-
- Din fundul lumii mai din sus. Și din zorit și din apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, F. I 55. DLRLC
-
- La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. DLRLC
- La zoritul zorilor Stau naintea domnilor. HODOȘ, P. P. 219. DLRLC
-
-
etimologie:
- zori DEX '09 DEX '98 DLRM