13 definiții pentru zorit (ivirea zorilor)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORIT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.

ZORIT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.

zorit1 sn [At: COȘBUC, P. I, 55 / Pl: ~uri / E: zori1] (Reg) 1 Ivire a zorilor1 (2). 2 (Pex) Momentul în care începe să se lumineze de ziuă. 3 (Pex) Locul unde se ivesc zorile Si: răsărit. 4 (Îlav) La ~ul zorilor La revărsatul zorilor. 5 (Trs) Obiceiul de a colinda (cu steaua) practicat de adulți mai ales a doua zi de Crăciun.

zorit1 s.n. Ivirea zorilor. ♦ Ext. Momentul cînd se luminează de ziuă. ♦ Locul de unde se ivesc zorile. • /v. zori3.

ZORIT1, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; momentul cînd se luminează de zi; p. ext. locul de unde se ivesc zorile. V. răsărit. Din fundul lumii mai din sus. Și din zorit și din apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, F. I 55. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. La zoritul zorilor Stau naintea domnilor. HODOȘ, P. P. 219.

ZORIT1, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; p. ext. momentul cînd se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. – V. zori3.

zorit n. (poetic) răsărit: din Zorit și din Apus COȘBUC. [V. zorì].

1) zorít n., pl. urĭ (d. zoresc 2). Trans. Rar. Răsărit. Colindă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZORIT s. v. est, orient, răsărit.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZORIT1, zorituri, s. n. ~ ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. 2. (Trans.) Obicei folcloric care constă în interpretarea unei alborade proaspăt căsătoriților. (din zori) [și DLRLC]

Intrare: zorit (ivirea zorilor)
zorit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorit
  • zoritul
  • zoritu‑
plural
  • zorituri
  • zoriturile
genitiv-dativ singular
  • zorit
  • zoritului
plural
  • zorituri
  • zoriturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zorit, zoriturisubstantiv neutru

  • 1. rar Ivirea zorilor (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din fundul lumii mai din sus. Și din zorit și din apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, F. I 55. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. DLRLC
      • format_quote La zoritul zorilor Stau naintea domnilor. HODOȘ, P. P. 219. DLRLC
etimologie:
  • vezi zori DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.