zizanie¹ sf vz zâzanie

zizanie sf [At: DEX² / V: zâz~ / Pl: ~ii / E: ngr ζιζάνια] Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

zizanie² s.f. v. zîzanie.

zizanie¹ s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele liniare, alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă ornamentală și furajeră (Lolium perenne). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<ngr. [τά] ζιζάνια, pl. lui ζιζάνιο(ν).

ZIZÁNIE¹, s. f. v. zîzanie¹.

ZIZÁNIE², zizanii, ’s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel de pir; crește prin livezi și finețe sau se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel al pirului; se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – Ngr. zizania.

zizanie f. 1. Bot. neghină; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.].

*zizánie f. (lat. zizánia, fem. sing. și n. pl., d. vgr. zizanion, neghină, cuv. ebr.). Fig. Discordie. – Pop. (chear în Munt.) zî-.

zâzanie¹ sf [At: BARCIANU / V: ziz~, (reg) zânz~, zăz~ / Pl: ~ii și (înv) ~zănii / E: ngr ζαζανιε] 1 (Îf zizanie) Plantă din familia gramineelor, perenă, cu frunze liniare, alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală Si: iarbă-de-țelină, iarbă-englezească, obsigă, raigras, raigras-englezesc, (reg) grâușor (8), neghină, odos, pir, sălbăție (Lolium perenne). 2 (Bot; reg) Sălbăție (Lolium temulentum). 3 (Bot; reg; îf zizanie) Obsigă (Bronus arvensis). 4 (Bot; reg) Secărea (Bronus secalinus). 5 (Bot; reg) Neghină (1) (Agrostemma githago). 6 (Bot; reg; îf zizanie) Odos (1) (Arvena fatua). 7 (Bot; reg; lpl) Buruieni nedefinite mai îndeaproape. 8 (Pan; îf zânzănii) Grămadă de mărunțișuri nefolositoare, deșeuri, tocătură, gunoaie. 9 (Mai ales în legătură cu verbele „a aduce”, „a ațâța”, „a băga”, „a face”, „a intra”, „a semăna”, „a vârî” etc.) Neînțelegere, dezbinare, ceartă etc. provocată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. Si: animozitate (2), ceartă (1), conflict (1), dezacord (1), dezbinare (2), diferend, discordie (1), discuție (5), disensiune (1), dispută (1), divergență (6), gâlceavă (2), învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, vrajbă, (pop) harță, pică, sfadă, (pfm) cărcotă (1), dihonie (1), (îrg) porneală, price, pricină, toi³, (înv) dezunire (4), gâlceavă (2), gâlcevire (2), râcă, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pâră (1), pricinuire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grî) filonichie (1), (reg) bucluc (8), hâră (3), poancă, sfădălic, șcort, zoală¹ (4). 10 Acțiune în care se folosesc mijloace nepermise pentru realizarea unui scop.

zâzanie² sf vz zizanie

zîzanie s.f. 1 (mai ales în legătură cu vb. „a aduce”, „a face”, „a vîrî”, „a semăna”) Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. N-au de vorbit decît bîrfeli și răutăți, ca să vîre fitiluri și zîzanie (CAR.). 2 (bot.; reg.) Neghină (Agrostemma githago).• pl. -ii. g.-d. -iei. și zizanie s.f. /<ngr. [τά] ζιζάνια, pl. lui ζιζάνιο(ν).

ZÎZÁNIE, zîzanii, s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a băga», «a intra», «a semăna», «a face») Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. Lumea zice că acum a intrat zîzania în voi. PAS, Z. IV 258. Știa să bage zizanie între femei. Vecine bune pînă mai ieri se certau azi furcă din pricina ei. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Celelalte zeițe băgară zizanie printre toți craii elenilor. ISPIRESCU, U. 10. – Variantă: zizánie (STĂNOIU, C. I. 215) s. f.

ZÂZÁNIE, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Ngr. zizania.

ZÂZÁNIE ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere. /<ngr. zizánia

zîzánie, V. zizanie.

zizánie / zâzánie² (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)