zizanie sf [At: DEX² / V: zâz~ / Pl: ~ii / E: ngr ζιζάνια] Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

zizanie¹ s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele liniare, alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă ornamentală și furajeră (Lolium perenne). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<ngr. [τά] ζιζάνια, pl. lui ζιζάνιο(ν).

ZIZANIE, ZÎZANIE sf. 1 🌿 Plantă ierboasă din fam. gramineelor; crește prin livezi și e cultivată uneori prin parcuri și grădini ca verdeață sau ca nutreț pentru animale; numită și „obsigă”,„odos”, etc. (Loliumperenne) (🖼 5373) ¶ 2 🌿 = SĂLBĂȚIE ¶ 3 🌿 = NEGHINĂ ¶ 4 🌿 ‡Bălării, buruieni sălbatice ¶ 5 Ⓕ = DISCORDIE1: de-aici s’a născut școala calomniei și a injuriei, care a adus zizania, ura și desbinarea (I.-GH.); unii din boierii cei mari bagă zizanii și dihonia în popor (ISP.): alta n’au de vorbit decît bîrfeli și răutăți, ca să vîre fitiluri și zîzanie în toată mahalaua (CAR.) [gr. ζιζάνια].

ZIZANIE², zizanii, ’s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel de pir; crește prin livezi și finețe sau se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

ZIZANIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel al pirului; se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – Ngr. zizania.

zizanie f. 1. Bot. neghină; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.].

zâzanie² sf vz zizanie

OBSIGĂ, OBSÎGĂ, OPSIGĂ, OSIGĂ sf. 🌿 Nume dat mai multor specii de plante ierboase, ce seamănă cu ovăsul, cu florile dispuse în spice drepte sau aplecate; se seamănă adesea pentru nutreț: ¶ 1 (Bromus secalinus) (🖼 3383), ¶ 2 (Bromus sterilis) (🖼 3384) numite și „iarba-ovăsului”, „iarba-vîntului” sau „secărea” ¶ 3 (Brachypodium pinnatum) (🖼 3385); ¶ 4 (Brachypodium silvaticum) ¶ 5 👉 ZIZANIE¹ ¶ 6 = SĂLBĂȚIE¹ [srb. o v s i k a].

ZÎZANIE 👉 ZIZANIE.

!zizanie (plantă) (desp. -ni-e) s. f., art. zizania (desp. -ni-a), g.-d. art. zizaniei; pl. zizanii, art. zizaniile (desp. -ni-i-)

zizanie / zâzanie² (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizania / zâzania (-ni-a), g.-d. art. zizaniei / zâzaniei; pl. zizanii / zâzanii, art. zizaniile / zâzaniile (-ni-i-)

zizanie/zâzanie (plantă) s. f. (sil. -ni-e), art. zizania/zâzania (sil. -ni-a), g.-d. art. zizaniei/zâzaniei; pl. zizanii/zâzanii, art. zizaniile/zâzaniile (sil. -ni-i-)

zizanie, -zanii.

zâzanie² (plantă) v. zizanie;

zâzanie (plantă) v. zizanie

zîzanie (-ii), s. f. – 1. Plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – 2. Buruiană. – 3. Discordie, vrajbă, disensiune. – Var. zizanie. – Mr. zizaniu. Mgr. ζίζανια (Murnu 60). Sec. XVII.

ZIZANIE s. (BOT.) 1. (Lolium perenne) raigras englezesc, (reg.) obsigă, odos, sălbăție. 2. (Agrostemma githago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

ZIZANIE s. v. bălărie, buruiană, sălbăție.

zizanie s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. SĂLBĂȚIE.

ZIZANIE s. (BOT.) 1. (Lolium perenne) raigras englezesc, (reg.) obsigă, odos, sălbăție.2. (Agrostemma githago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.