2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.

ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].

ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-.Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.

zaiafét sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifét, (înv) zăefét, zăfét, zăifét, zeafét, zeefét, zeifét, ziafét, ziiafét / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).

zaiafet s.n. (pop.; fam.) Petrecere, chef mare (cu lăutari). Acestuia i se năzărise să facă zaiafet cu nevestele de boieri (PER.). • sil. za-ia-. pl. -uri. și ziafet, zaifet s.n. /<tc. ziyāfet.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-.Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyäfet.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu mîncare, băutură și lăutari); chef, ospăț. Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. – Variante: zaifét (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziafét (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Tc. ziyafet.

ZAIAFÉT ~uri n. Petrecere mare cu mulți oaspeți și cu lăutari; chef; banchet. /<turc. ziyafet

arată toate definițiile

Intrare: ziafet
ziafet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zaiafet
  • silabație: za-ia-fet info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiafet
  • zaiafetul
  • zaiafetu‑
plural
  • zaiafeturi
  • zaiafeturile
genitiv-dativ singular
  • zaiafet
  • zaiafetului
plural
  • zaiafeturi
  • zaiafeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziafet
  • ziafetul
  • ziafetu‑
plural
  • ziafeturi
  • ziafeturile
genitiv-dativ singular
  • ziafet
  • ziafetului
plural
  • ziafeturi
  • ziafeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaifet
  • zaifetul
  • zaifetu‑
plural
  • zaifeturi
  • zaifeturile
genitiv-dativ singular
  • zaifet
  • zaifetului
plural
  • zaifeturi
  • zaifeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeefet
  • zeefetul
  • zeefetu‑
plural
  • zeefeturi
  • zeefeturile
genitiv-dativ singular
  • zeefet
  • zeefetului
plural
  • zeefeturi
  • zeefeturilor
vocativ singular
plural
zăfet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăfet
  • zăfetul
  • zăfetu‑
plural
  • zăfeturi
  • zăfeturile
genitiv-dativ singular
  • zăfet
  • zăfetului
plural
  • zăfeturi
  • zăfeturilor
vocativ singular
plural
zăfet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăfet
  • zăfetul
  • zăfetu‑
plural
  • zăfete
  • zăfetele
genitiv-dativ singular
  • zăfet
  • zăfetului
plural
  • zăfete
  • zăfetelor
vocativ singular
plural
zăefet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăefet
  • zăefetul
  • zăefetu‑
plural
  • zăefeturi
  • zăefeturile
genitiv-dativ singular
  • zăefet
  • zăefetului
plural
  • zăefeturi
  • zăefeturilor
vocativ singular
plural
zăefet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăefet
  • zăefetul
  • zăefetu‑
plural
  • zăefete
  • zăefetele
genitiv-dativ singular
  • zăefet
  • zăefetului
plural
  • zăefete
  • zăefetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaiafet ziafet zaifet zeefet zăfet zăefet

  • 1. popular familiar Chef (petrecere) mare (cu mâncare, băutură și lăutari).
    exemple
    • Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170.
      surse: DLRLC
    • O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88.
      surse: DLRLC
    • Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80.
      surse: DLRLC
    • Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38.
      surse: DLRLC

etimologie: