24 de definiții pentru praznic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

praznic sn [At: PSALT. HUR. 69r/21 / V: (înv) prasnic, ~zdnic, ~nec / Pl: ~ice, (înv) ~ici / E: slv праздьникъ, празникъ] 1 Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă. 2 (Pex) Celebrare a unui eveniment religios important. 3 Comemorare a unui sfânt. 4 (Reg; spc) Hram. 5 (Înv; d. îmbrăcăminte; îal) De ~ Care se poartă în zilele de sărbătoare. 6 (Înv; d. îmbrăcăminte; îal) De gală Si: festiv. 7 (Înv) Aniversare a zilei de naștere a cuiva. 8 (Înv; pex) Sărbătoare care avea loc cu prilejul zilei de naștere a cuiva. 9 (Pop) Sărbătorire a patronului casei, a sfântului ocrotitor al casei. 10 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei sărbători religioase, a unui eveniment important etc. Si: (pgn) chef, ospăț, petrecere, (înv) prăznuire. 11 (Fam; îlav) La dracu-n ~ Undeva foarte departe. 12 Masă mare care se face după o înmormântare sau la comemorarea ei, când se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparținut celui decedat Si: pomană, (reg) comând, comândare, prânz.

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. (În practicile bisericii ortodoxe) Masă mare dată în amintirea unui mort (după înmormîntare ori după parastas, v. pomană, comîndare) sau pentru sărbătorirea unui eveniment bisericesc (hramul unei biserici etc.). Să se facă praznic pentru săraci și să se deie de pomană. SADOVEANU, O. I 262. Este datină la romîni, ca după înmormîntare să facă praznic sau comîndare. MARIAN, O. II 177. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, A. 11. Obraznicul mănîncă praznicul v. obraznic.Expr. (Familiar) La dracu-n praznic v. drac. ♦ Petrecere mare, chef, zaiafet. Acolo-aflai că sînt lăutari și praznice în toate săptămînile. SADOVEANU, M. C. 14. 2. Sărbătoare (mare) bisericească; p. ext. zi de odihnă. La praznice și la ziua numelui știam de mai nainte că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu spor în casă și cu belșug la masă. SLAVICI, O. I 70. Masa de cu seară mai grabnic o sfîrșește, Decît în zi de praznic un popă liturghia. NEGRUZZI, S. II 199. Niște sărbători alese, ce praznice s-au numit. PANN, P. V. I 141. Omul harnic n-are praznic. Sărbătorirea sau aniversarea unui eveniment cetățenesc; zi de bucurie. Să pomenească țara, ca pe o zi de praznic mare, ziua cînd din letopiseț și-a șters anii de-nchinare. DAVILA, V. V. 184.

PRÁZNIC ~ce n. 1) (în ritualurile creștine) Masă închinată pomenirii unui decedat. La dracu-n ~ v. DRAC. 2) Sărbătoare în cinstea unui eveniment religios sau unui sfânt. 3) Masă organizată cu ocazia unei asemenea sărbători. /<sl. prazdiniku

praznic n. 1. sărbătoare mare bisericească; 2. masă mare: pe iarba răsărită fac praznic la un loc AL.; 3. ospăț funebru, comândare. [Slav. PRAZĬNIKŬ, sărbătoare].

práznic n., pl. e (vsl. prazdĭnikŭ, prazĭnikŭ, sărbătoare, d. prazdinŭ, liber în repaus; rus. prázdnik, sîrb. prâznik). Vechĭ. Sărbare. Mare sărbătoare bisericească: cele 12 praznice împărăteștĭ. Azĭ. Ospăț după o ceremonie religioasă în onoarea unuĭ sfînt orĭ unuĭ mort pomenit. La dracu’n praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracu’n praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît cu sfiala. – Vechĭ rar și prazdnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRÁZNIC s. 1. v. pomană. 2. v. chef. 3. v. banchet.

PRÁZNIC s. v. patron, sărbătoare, zi festivă.

PRAZNIC s. 1. pomană, (înv. și reg.) prinos, (reg.) comînd, comîndare. (~ de după o înmormîntare.) 2. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (Un ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăț, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

praznic s. v. PATRON. SĂRBĂTOARE. ZI FESTIVĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

práznic (práznice), s. n.1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

práznic, praznice s. n. 1. Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă; p. ext. celebrare a unui eveniment religios sau o comemorare a unui sfânt; spec. (reg.) hram. ◊ Praznic împărătesc = sărbătoare domnească închinată preamăririi lui Iisus Hristos (în număr de opt), Sfântului Duh (1), sfintei Fecioare Maria (4) și sfintei cruci (1). ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; sărbătoare cu acest prilej. ♦ (Pop.) Sărbătoare a patronului casei sau a sfântului care o patronează. 2. Masă mare și îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată la un praznic (1), la un eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; prăznuire. ◊ Expr. La dracu-n praznic = foarte departe. 3. Masă mare care se face după o înmormântare sau după un parastas (când se dăruiesc săracilor diverse lucruri); pomană, (reg.) comândare, prânz. [Var.: prásnic, prázdnic s. n.] – Din sl. prazdĭnikŭ.

PRÁZNIC (< sl.) s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici. ♦ Petrecere mare, chef, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească. ◊ Praznice împărătești = denumire generică pentru cele 12 mari sărbători din anul bisericesc (care începe la 1 sept.) al Bisericii răsăritene: Nașterea Maicii Domnului (8 sept.), Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 nov.), Nașterea Domnului (25 dec.), Botezul Domnului (6 ian.), Întâmpinarea Domnului (2 febr.), Buna Vestire (25 mart.), Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh (23 iun.), Schimbarea la Față (6 aug.), Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

la dracu-n praznic expr. foarte departe.

Intrare: praznic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praznic
  • praznicul
  • praznicu‑
plural
  • praznice
  • praznicele
genitiv-dativ singular
  • praznic
  • praznicului
plural
  • praznice
  • praznicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prasnic
  • prasnicul
  • prasnicu‑
plural
  • prasnice
  • prasnicele
genitiv-dativ singular
  • prasnic
  • prasnicului
plural
  • prasnice
  • prasnicelor
vocativ singular
plural
prazdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praznec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

praznic, praznicesubstantiv neutru

  • 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să se facă praznic pentru săraci și să se deie de pomană. SADOVEANU, O. I 262. DLRLC
    • format_quote Este datină la romîni, ca după înmormîntare să facă praznic sau comîndare. MARIAN, O. II 177. DLRLC
    • format_quote La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
  • 2. Sărbătoare bisericească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La praznice și la ziua numelui știam de mai nainte că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu spor în casă și cu belșug la masă. SLAVICI, O. I 70. DLRLC
    • format_quote Masa de cu seară mai grabnic o sfîrșește, Decît în zi de praznic un popă liturghia. NEGRUZZI, S. II 199. DLRLC
    • format_quote Niște sărbători alese, ce praznice s-au numit. PANN, P. V. I 141. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Zi în care nu se lucrează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Omul harnic n-are praznic. DLRLC
    • 2.2. învechit Aniversare a zilei de naștere a cuiva. DEX '09 DEX '98
      sinonime: patron
    • 2.3. Sărbătorirea sau aniversarea unui eveniment cetățenesc; zi de bucurie. DLRLC
      • format_quote Să pomenească țara, ca pe o zi de praznic mare, ziua cînd din letopiseț și-a șters anii de-nchinare. DAVILA, V. V. 184. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.