18 definiții pentru chiolhan chiulhan (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiolhán sn vz chiulhan

CHIOLHÁN, chiolhanuri, s. n. (Pop. și fam.) Petrecere, chef mare (și zgomotos). [Var.: chiulhán s. n.] – Din tc. külhan.

CHIOLHÁN, chiolhanuri, s. n. (Pop. și fam.) Petrecere, chef mare (și zgomotos). [Var.: chiulhán s. n.] – Din tc. külhan.

CHIOLHÁN s. n. v. chiulhan.[1]

  1. Trimitere circulară, fără explicații. — gall

CHIOLHÁN, chiolhanuri, s. n. Petrecere, chef mare. [Var.: chiulhán s. n.]

chiolhan n. V. chiulhan: la chiolhan, la iarbă verde. CAR.

chĭolhán și chĭulhán n., pl. e și urĭ (turc. pers. kül-han, cuptor de baĭe, d. kül, cenușă, și han, casă. La băile turceștĭ se reprezentau și farse). Fam. Mare chef, beție strașnică: a trage un chĭolhan, a te pune pe chĭolhan.

chiulhan sn [At: HEM 1331/24, ap. DA ms / V: chiol~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc külhan] (Tem; îvp) Petrecere.

CHIULHÁN s. n. v. chiolhan.

CHIULHÁN s. n. v. chiolhan.

CHIULHÁN s. n. v. chiolhan.[1]

  1. Trimitere circulară, fără explicații. — gall

chiulhan (chiolhan) n. petrecere cu beție, masă mare: cofetarul are să vie să se puie pe chiolhan ISP. [Turc. KÜLHAN, baie de aburi: Turcii petrec și benchetuiesc la baie].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuri

chiolhán s. n., pl. chiolhánuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIOLHÁN s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

chiolhan s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiulhán (-ne), s. n. – Banchet, zaiafet, chef. – Var. chiolhan. Tc. külhan „cuptor de încălzit baia” (Șeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explică prin obiceiul turcesc de a mînca în baie. – Der. chiulhangiu, s. m. (persoană care încălzește baia; chefliu, petrecăreț), din tc. külhanci; chiulhaniu (var. chiolhănos), adj. (fățarnic, viclean), din tc. külhani „persoană care încălzește baia”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiolhan, chiolhane s. n. petrecere; beție

Intrare: chiolhan
chiolhan1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: chiol-han
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiolhan
  • chiolhanul
  • chiolhanu‑
plural
  • chiolhanuri
  • chiolhanurile
genitiv-dativ singular
  • chiolhan
  • chiolhanului
plural
  • chiolhanuri
  • chiolhanurilor
vocativ singular
plural
chiolhan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban, Argou
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiolhan
  • chiolhanul
  • chiolhanu‑
plural
  • chiolhane
  • chiolhanele
genitiv-dativ singular
  • chiolhan
  • chiolhanului
plural
  • chiolhane
  • chiolhanelor
vocativ singular
plural
chiulhan1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiulhan
  • chiulhanul
  • chiulhanu‑
plural
  • chiulhanuri
  • chiulhanurile
genitiv-dativ singular
  • chiulhan
  • chiulhanului
plural
  • chiulhanuri
  • chiulhanurilor
vocativ singular
plural
chiulhan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiulhan
  • chiulhanul
  • chiulhanu‑
plural
  • chiulhane
  • chiulhanele
genitiv-dativ singular
  • chiulhan
  • chiulhanului
plural
  • chiulhane
  • chiulhanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiolhan chiulhan (2)

etimologie: