ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyāfet.

zaiafet sn [At: AMIRAS, LET². III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifet, (înv) zăefet, zăfet, zăifet, zeafet, zeefet, zeifet, ziafet, ziiafet / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).

zaiafet s.n. (pop.; fam.) Petrecere, chef mare (cu lăutari). Acestuia i se năzărise să facă zaiafet cu nevestele de boieri (PER.). • sil. za-ia-. pl. -uri. și ziafet, zaifet s.n. /<tc. ziyāfet.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyäfet.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu mîncare, băutură și lăutari); chef, ospăț. Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. – Variante: zaifet (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziafet (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.

ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Tc. ziyafet.

ZAIAFET ~uri n. Petrecere mare cu mulți oaspeți și cu lăutari; chef; banchet. /<turc. ziyafet

zaĭafét, V. ziafet.

zafet sn vz zaiafet

zaifet sn vz zaiafet

zăefet sn vz zaiafet

zăfet sn vz zaiafet

zăifet sn vz zaiafet

zeafet sn vz zaiafet

zeefet sn vz zaiafet

zeifet sn vz zaiafet

ziafet sn vz zaiafet

ziiafet sn vz zaiafet

zaifet s.n. v. zaiafet.

ziafet s.n. v. zaiafet.

†ZAIFET 👉 ZIAFET.

ZIAFET ‼ ZAIFET (pl. -eturi) sn. Petrecere cu mîncare și băutură, cu lăutari, etc.: petreceau toată noaptea pe ziafet, pe bere și pe mîncare (I.-GH.); făcea în toți anii masă mare și ziafet în onoarea sfîntului Andrei, patronul său (FIL.); a scăpătat din pricina cheltuelilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi (CAR.); nu trecu mult, și boierul se afla la un ziafet cu mai mulți boieri (ISP.); Să ședem cu a noastre jupînese La cumîndări, zaifeturi ș’ospețe (BD.-DEL.); de trei luni acum de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) [tc. ziafet].

zaifet n. V. ziafet: la nunți ce de mai zaifeturi! AL.

ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].

zaifét, V. ziafet.

ză(e)fét, V. ziafet^[1]. modificată

zeefét, V. ziafet.

ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.

zaiafet (pop., fam.) (desp. -ia-) s. n., pl. zaiafeturi

zaiafet (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiafeturi

zaiafet s. n. (sil. -ia-), pl. zaiafeturi

zaiafet.

ziafet (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.

ZAIAFET s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

zaiafet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

ZĂFET s.n. v. zaiafet.

ZĂIAFET s.n. (Mold.) Chef mare, petrecere (cu lăutari); banchet, ospăț. Făcînd un zăfet foarte frumos cu fel de fel de musici. PSEUDO-AMIRAS. M-au poftit Namahrim să-m facă a doi zi zăiafet. H 1771, 88^r. Orice nuntă sau zăiefet se făcea, trebuia să margă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE; H 1771, 98^r; H 1779³, 77^r, 81^r. Variante: zăfet (PSEUDO-AMIRAS), zăifet (H 1779², 77^r), zeiefet (NECULCE), ziefet (H 1771, 98^r). Etimologie: tc. ziyafet. Cf. tefericie, vigășag, zăbavă, zefchi.

ZĂIFET s.n. v. zăiafet.