17 definiții pentru banchet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

banchét1 sn [At: ALECSANDRI, P. 227 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: it banchetto, fr bancquet] 1 Masă festivă, bogată, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment Si: ospăț, (liv) agapă, festin, (reg) praznic, prăznuire. 2 (Fig; îs) -ul vieții (sau al lumii) Plăcerile vieții.

banchét2 sn vz banchetă

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv pentru a sărbători o persoană sau un eveniment; ospăț. Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148. – Pl, și: (învechit) bancheturi (ALECSANDRI, P. I 227).

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

BANCHÉT s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BANCHÉT s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

BANCHÉT ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

banchet n. ospăț strălucit, masă mare.

*banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banchét s. n., pl. banchéte

banchét s. n., pl. banchéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANCHÉT s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) erată


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

banchét (banchéte), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

Intrare: banchet
banchet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banchet
  • banchetul
  • banchetu‑
plural
  • banchete
  • banchetele
genitiv-dativ singular
  • banchet
  • banchetului
plural
  • banchete
  • banchetelor
vocativ singular
plural
banchet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banchet
  • banchetul
  • banchetu‑
plural
  • bancheturi
  • bancheturile
genitiv-dativ singular
  • banchet
  • banchetului
plural
  • bancheturi
  • bancheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

banchet

  • 1. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: festin ospăț un exemplu
    exemple
    • Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148.
      surse: DLRLC

etimologie: