11 definiții pentru prăznuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

prăznuire sf [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) ~zdn~ / Pl: ~ri / E: prăznui] 1 Celebrare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc. Si: (reg) prăznuială (1). 2 (Pgn) Sărbătorire. 3 (Pgn) Aniversare. 4 (Pex) Laudă. 5 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei prăznuiri, a unui eveniment important etc. Si: (reg) prăznuială (2). 6 (Pgn) Ospăț. 7 (Spc) Praznic.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăznui; ospătare. Prăznuirea cu vin îl făcea mai îndrăzneț ca de obicei. SADOVEANU, P. M. 304.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂZNUIRE s. 1. v. aniversare. 2. v. chef. 3. v. banchet.

PRĂZNUIRE s. 1. aniversare, celebrare, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (O ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăț, praznic, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat o ~ în cinstea oaspeților.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prăznuire, prăznuiri s. f. 1. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei; sărbătorire, aniversare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc.; p. gener. sărbătorire, aniversare; p. ext. laudă, preamărire, (reg.) prăznuială. 2. Masă mare, îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată cu ocazia unei prăznuiri (1) a unui eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; spec. praznic. [Var.: prăzduire s.f] – Din prăznui.

Intrare: prăznuire
prăznuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăznuire
  • prăznuirea
plural
  • prăznuiri
  • prăznuirile
genitiv-dativ singular
  • prăznuiri
  • prăznuirii
plural
  • prăznuiri
  • prăznuirilor
vocativ singular
plural
prăzdnuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăznuire, prăznuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi prăznui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.