2 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

zdruncinare sf [At: BIBLIA (1688), 41/7 / V: str~, (îvr) strânciun~ / S și: sd~ / Pl: ~nări / E: zdruncina] 1 Zguduitură (1). 2 (Fig) Pierdere a trăiniciei, a forței etc. Si: slăbire, șubrezire (1), zguduitură (2), (pop) zdruncin (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1). 7 (Îvr; îf struncinare) Zdrobire (12).

zdruncinare s.f. Acțiunea de a (se) zdruncina și rezultatul ei; (înv., reg.) zdruncineală. • pl. -ări. /v. zdruncina.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina; zguduire, clătinare, zdruncinătură. La zdruncinările bărcii, capul i se bălăbănea cînd pe o parte, cînd pe alta. DUIMITRIU, P. F. 17. Marea... se liniști ca săi mă poarte fără zdruncinare pe spatele ei departe. La TDRG. Oh! cîte supărări Și zdruncinări! Drumu-i stricat, Caii-s căzuți. ALECSANDRI, T. I 350.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei; zguduire; zbucium, tulburare.

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

arată toate definițiile

Intrare: zdruncinare
zdruncinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncinare
  • zdruncinarea
plural
  • zdruncinări
  • zdruncinările
genitiv-dativ singular
  • zdruncinări
  • zdruncinării
plural
  • zdruncinări
  • zdruncinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: zdruncina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdruncina
  • zdruncinare
  • zdruncinat
  • zdruncinatu‑
  • zdruncinând
  • zdruncinându‑
singular plural
  • zdruncină
  • zdruncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdruncin
(să)
  • zdruncin
  • zdruncinam
  • zdruncinai
  • zdruncinasem
a II-a (tu)
  • zdruncini
(să)
  • zdruncini
  • zdruncinai
  • zdruncinași
  • zdruncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncina
  • zdruncină
  • zdruncinase
plural I (noi)
  • zdruncinăm
(să)
  • zdruncinăm
  • zdruncinam
  • zdruncinarăm
  • zdruncinaserăm
  • zdruncinasem
a II-a (voi)
  • zdruncinați
(să)
  • zdruncinați
  • zdruncinați
  • zdruncinarăți
  • zdruncinaserăți
  • zdruncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncinau
  • zdruncina
  • zdruncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struncina
  • struncinare
  • struncinat
  • struncinatu‑
  • struncinând
  • struncinându‑
singular plural
  • struncină
  • struncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • struncin
(să)
  • struncin
  • struncinam
  • struncinai
  • struncinasem
a II-a (tu)
  • struncini
(să)
  • struncini
  • struncinai
  • struncinași
  • struncinaseși
a III-a (el, ea)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncina
  • struncină
  • struncinase
plural I (noi)
  • struncinăm
(să)
  • struncinăm
  • struncinam
  • struncinarăm
  • struncinaserăm
  • struncinasem
a II-a (voi)
  • struncinați
(să)
  • struncinați
  • struncinați
  • struncinarăți
  • struncinaserăți
  • struncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncinau
  • struncina
  • struncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrâncina
  • zdrâncinare
  • zdrâncinat
  • zdrâncinatu‑
  • zdrâncinând
  • zdrâncinându‑
singular plural
  • zdrâncină
  • zdrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrâncin
(să)
  • zdrâncin
  • zdrâncinam
  • zdrâncinai
  • zdrâncinasem
a II-a (tu)
  • zdrâncini
(să)
  • zdrâncini
  • zdrâncinai
  • zdrâncinași
  • zdrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncina
  • zdrâncină
  • zdrâncinase
plural I (noi)
  • zdrâncinăm
(să)
  • zdrâncinăm
  • zdrâncinam
  • zdrâncinarăm
  • zdrâncinaserăm
  • zdrâncinasem
a II-a (voi)
  • zdrâncinați
(să)
  • zdrâncinați
  • zdrâncinați
  • zdrâncinarăți
  • zdrâncinaserăți
  • zdrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncinau
  • zdrâncina
  • zdrâncinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdruncinare

etimologie:

  • vezi zdruncina
    surse: DEX '98 DEX '09

zdruncina struncina zdrâncina

  • 1. A scutura puternic.
    exemple
    • Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155.
      surse: DLRLC
    • Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239.
      surse: DLRLC
    • Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: slăbi submina șubrezi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97.
      surse: DLRLC
    • Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922.
      surse: DLRLC

etimologie: