13 definiții pentru zdruncinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

zdruncinare sf [At: BIBLIA (1688), 41/7 / V: str~, (îvr) strânciun~ / S și: sd~ / Pl: ~nări / E: zdruncina] 1 Zguduitură (1). 2 (Fig) Pierdere a trăiniciei, a forței etc. Si: slăbire, șubrezire (1), zguduitură (2), (pop) zdruncin (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1). 7 (Îvr; îf struncinare) Zdrobire (12).

zdruncinare s.f. Acțiunea de a (se) zdruncina și rezultatul ei; (înv., reg.) zdruncineală. • pl. -ări. /v. zdruncina.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina; zguduire, clătinare, zdruncinătură. La zdruncinările bărcii, capul i se bălăbănea cînd pe o parte, cînd pe alta. DUIMITRIU, P. F. 17. Marea... se liniști ca săi mă poarte fără zdruncinare pe spatele ei departe. La TDRG. Oh! cîte supărări Și zdruncinări! Drumu-i stricat, Caii-s căzuți. ALECSANDRI, T. I 350.

ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei; zguduire; zbucium, tulburare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zdruncinare s. f., g.-d. art. zdruncinării; pl. zdruncinări

zdruncinare s. f., g.-d. art. zdruncinării; pl. zdruncinări

zdruncináre s. f., g.-d. art. zdruncinării; pl. zdruncinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDRUNCINÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură.

ZDRUNCINARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. ( ~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

Intrare: zdruncinare
zdruncinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncinare
  • zdruncinarea
plural
  • zdruncinări
  • zdruncinările
genitiv-dativ singular
  • zdruncinări
  • zdruncinării
plural
  • zdruncinări
  • zdruncinărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zdruncinare, zdruncinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote La zdruncinările bărcii, capul i se bălăbănea cînd pe o parte, cînd pe alta. DUIMITRIU, P. F. 17. DLRLC
    • format_quote Marea... se liniști ca să mă poarte fără zdruncinare pe spatele ei departe. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Oh! cîte supărări Și zdruncinări! Drumu-i stricat, Caii-s căzuți. ALECSANDRI, T. I 350. DLRLC
etimologie:
  • vezi zdruncina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.