10 definiții pentru hurducătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. (Pop.) Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură.

hurducătu sf [At: CONTEMPORANUL, III, 656 / Pl: ~ri / E: hurduca + -tură] 1 Clătinătură. 2 Zgâlțâitură. 3 Zdruncinătură. 4 Zgomot produs de cineva sau de ceva care se hurducă Si: hurducăială (4). 5 (Pex) Lovitură puternică. 6 (Pex) Larmă mare.

HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. -ătură.

HURDUCĂTURĂ, hurducături, s. f. 1. Zgîlțîială, zdruncinătură, zguduire. Hurducătura pămîntului nu oprea chesoanele din mers. CAMILAR, N. I 430. Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă... hurducătura îl amețise, foamea îl leșinase. GALACTION, O. I 164. 2. (Regional) Zgomot, larmă produsă de ceva care se hurducă. Auzi hurducături de căruță. RETEGANUL, P. II 71. Auzind moșnegii hurducătura, l-au întrebat... ce este? SBIERA, P. 38.

hurducătúră f. Nord. Rezultatu (huĭetu) hurducăriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hurducătu (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl. hurducături

hurducătu (pop.) s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl. hurducături

hurducătu s. f., g.-d. art. hurducăturii; pl. hurducături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HURDUCĂTU s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ a unei căruțe pe un drum cu hârtoape.)

HURDUCĂTU s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe pe un drum cu hîrtoape.)

Intrare: hurducătură
hurducătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurducătu
  • hurducătura
plural
  • hurducături
  • hurducăturile
genitiv-dativ singular
  • hurducături
  • hurducăturii
plural
  • hurducături
  • hurducăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hurducătu, hurducăturisubstantiv feminin

  • 1. popular Zgomot produs de ceva care (se) hurducă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hurducătura pămîntului nu oprea chesoanele din mers. CAMILAR, N. I 430. DLRLC
    • format_quote Păunaș, izbit de colo pînă colo, începuse iar să plîngă... hurducătura îl amețise, foamea îl leșinase. GALACTION, O. I 164. DLRLC
    • format_quote Auzi hurducături de căruță. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
    • format_quote Auzind moșnegii hurducătura, l-au întrebat... ce este? SBIERA, P. 38. DLRLC
etimologie:
  • Hurduca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.