2 intrări

58 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRÚNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s. n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

zdruncin sn [At: CIHAC, II, 375 / V: ~ncen (Pl: zdruncenuri și zdruncene), (îrg) str~, (reg) zdrân~, zdron~, (îvr) strâncen, strânciun, strunciur / S și: sdruncin / Pl: ~uri / E: drr zdruncina] 1 (Pop) Zguduitură (1). 2 (Pop; fig) Zdruncinare (2). 3-4 (Pex) Durere (1, 5). 5 (Reg; îf zdroncin) Băț subțire, la un capăt, cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna din putinei, ca să se aleagă untul.

zdruncin s.n. 1 Zdruncinătură. Stînd cu genunchii cam sus, se afla destul de apărat de zdruncin (SADOV.). ♦ Fig. Efort, strădanie. După atîta zdruncin, setea ne omora (AD.). 2 Fig. Tulburare sufletească, zbucium, frămîntare, durere. Zdruncinul sufletului s-a potolit în bietul om (SADOV.). • pl. -uri. și (pop.) zdruncen, struncin s.n. /de la zdruncina, prin derivare regresivă.

ZDRÚNCIN s. n. 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort, strădanie. 2. Fig. Tulburare, zbucium, frământare. [Var.: zdrúncen s. n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

ZDRÚNCIN s. n. 1. Faptul de a se zdruncina; clătinare, zdruncinătură, zdruncinare. Duduca Bălașa... nu simțea decît zdruncinul calului ce o sălta cu necontenire pe șa. GANE, la TDRG. 2. Fig. Tulburare, zbucium; zguduire. Este semn de război între riga leșilor și spurcatul Mehmet-sidian... Mare zdruncin va fi deci pentru creștinătate. SADOVEANU, F. J. 96. Și-a crezut rostul sfîrșit, viața încheiată și traiul prea temeinic hotărît, ca să mai sufere de zdruncin ori de plîns. POPA, V. 288. Dăduse două falimente, dar nu așa de mari după cum se zicea: tot să-i fi rămas... din atîta zdruncin, zece mii de lire turcești. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. Tot așa mergînd ei... cu mare greutate și zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări. CREANGĂ, P. 94. – Variantă: zdrúncen (CREANGĂ, A. 107) s. n.,

ZDRÚNCIN s. n. 1. Zdruncinătură. ♦ Fig. Efort. 2. Fig. Tulburare, zbucium, zguduire. [Var.: zdrúncen s. n.] – Postverbal al lui zdruncina.

ZDRÚNCIN ~uri n. 1) v. ZDRUNCINĂTURĂ. 2) fig. Efort (fizic sau intelectual) pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; silință; străduință; sârguință. /v. a zdruncina

2) zdrúncin, a v. tr. (lat. *ex-derúncino, -áre, d. runcinare, a rîndui, a gelui, care vine d. rúncina, rîndea; deruncinare, a rîndui, a înșela). Zguduĭ slăbind soliditatea, clatin (hurduc) ceva greŭ saŭ care trebuĭe dus lin: cutremuru a zdruncinat casa, căruța te zdruncină maĭ tare de cît trăsura. Fig. Clatin, slăbesc, micșorez: a zdruncina convingerile cuĭva, a zdruncina pozițiunea unuĭ guvern, a-țĭ zdruncina sănătatea. – Vechĭ, azĭ Mold. pop. strúncin, în Ml. zdrîncin. În Ps. S. strúncĭur, la Cant. strîncĭun și -cen (cp. cu lat. *extruncĭnare, d. truncus, trunchĭ).

1) zdrúncin n., pl. urĭ (d. a zdruncina). Acțiunea de a zdruncina: mă doare capu de atîta zdruncin în căruța asta. Fig. Deranjament, zbucĭum, turburare: e mare zdruncin să te muțĭ din casă. – În Mold. și struncin.

ZDRÚNCEN s. n. v. zdruncin.

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

arată toate definițiile

Intrare: zdruncin
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncin
  • zdruncinul
  • zdruncinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdruncin
  • zdruncinului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncen
  • zdruncenul
  • zdruncenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdruncen
  • zdruncenului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zdruncina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdruncina
  • zdruncinare
  • zdruncinat
  • zdruncinatu‑
  • zdruncinând
  • zdruncinându‑
singular plural
  • zdruncină
  • zdruncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdruncin
(să)
  • zdruncin
  • zdruncinam
  • zdruncinai
  • zdruncinasem
a II-a (tu)
  • zdruncini
(să)
  • zdruncini
  • zdruncinai
  • zdruncinași
  • zdruncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncina
  • zdruncină
  • zdruncinase
plural I (noi)
  • zdruncinăm
(să)
  • zdruncinăm
  • zdruncinam
  • zdruncinarăm
  • zdruncinaserăm
  • zdruncinasem
a II-a (voi)
  • zdruncinați
(să)
  • zdruncinați
  • zdruncinați
  • zdruncinarăți
  • zdruncinaserăți
  • zdruncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncinau
  • zdruncina
  • zdruncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struncina
  • struncinare
  • struncinat
  • struncinatu‑
  • struncinând
  • struncinându‑
singular plural
  • struncină
  • struncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • struncin
(să)
  • struncin
  • struncinam
  • struncinai
  • struncinasem
a II-a (tu)
  • struncini
(să)
  • struncini
  • struncinai
  • struncinași
  • struncinaseși
a III-a (el, ea)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncina
  • struncină
  • struncinase
plural I (noi)
  • struncinăm
(să)
  • struncinăm
  • struncinam
  • struncinarăm
  • struncinaserăm
  • struncinasem
a II-a (voi)
  • struncinați
(să)
  • struncinați
  • struncinați
  • struncinarăți
  • struncinaserăți
  • struncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncinau
  • struncina
  • struncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrâncina
  • zdrâncinare
  • zdrâncinat
  • zdrâncinatu‑
  • zdrâncinând
  • zdrâncinându‑
singular plural
  • zdrâncină
  • zdrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrâncin
(să)
  • zdrâncin
  • zdrâncinam
  • zdrâncinai
  • zdrâncinasem
a II-a (tu)
  • zdrâncini
(să)
  • zdrâncini
  • zdrâncinai
  • zdrâncinași
  • zdrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncina
  • zdrâncină
  • zdrâncinase
plural I (noi)
  • zdrâncinăm
(să)
  • zdrâncinăm
  • zdrâncinam
  • zdrâncinarăm
  • zdrâncinaserăm
  • zdrâncinasem
a II-a (voi)
  • zdrâncinați
(să)
  • zdrâncinați
  • zdrâncinați
  • zdrâncinarăți
  • zdrâncinaserăți
  • zdrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncinau
  • zdrâncina
  • zdrâncinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdruncin zdruncen

  • 1. popular Faptul de a se zdruncina.
    exemple
    • Duduca Bălașa... nu simțea decît zdruncinul calului ce o sălta cu necontenire pe șa. GANE, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Este semn de război între riga leșilor și spurcatul Mehmet-sultan... Mare zdruncin va fi deci pentru creștinătate. SADOVEANU, F. J. 96.
      surse: DLRLC
    • Și-a crezut rostul sfîrșit, viața încheiată și traiul prea temeinic hotărît, ca să mai sufere de zdruncin ori de plîns. POPA, V. 288.
      surse: DLRLC
    • Dăduse două falimente, dar nu așa de mari după cum se zicea: tot să-i fi rămas... din atîta zdruncin, zece mii de lire turcești. VLAHUȚĂ, O. A. III 66.
      surse: DLRLC
    • Tot așa mergînd ei... cu mare greutate și zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări. CREANGĂ, P. 94.
      surse: DLRLC

etimologie:

zdruncina struncina zdrâncina

  • 1. A scutura puternic.
    exemple
    • Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155.
      surse: DLRLC
    • Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239.
      surse: DLRLC
    • Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: slăbi submina șubrezi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97.
      surse: DLRLC
    • Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922.
      surse: DLRLC

etimologie: