22 de definiții pentru zaiafet zaifet zăefet (2) zăfet (2) zeefet ziafet (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

zaiafét sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifét, (înv) zăefét, zăfét, zăifét, zeafét, zeefét, zeifét, ziafét, ziiafét / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-.Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyāfet.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-.Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Din tc. ziyäfet.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu mîncare, băutură și lăutari); chef, ospăț. Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. – Variante: zaifét (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziafét (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.

ZAIAFÉT, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafét, zaifét s. n.] – Tc. ziyafet.

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi

ZAIAFÉT s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

ZAIAFÉT ~uri n. Petrecere mare cu mulți oaspeți și cu lăutari; chef; banchet. /<turc. ziyafet

zaifét sn vz zaiafet

ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.

ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.

ZAIFÉT s. n. v. zaiafet.

ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.

ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.

ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.

ziafét (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.

zaifet n. V. ziafet: la nunți ce de mai zaifeturi! AL.

ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].

ză(e)fét, V. ziafet[1]. modificată

  1. În original zieaft, evident greșit. — LauraGellner

ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.

arată toate definițiile

Intrare: zaiafet
  • silabație: za-ia-fet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaiafet
  • zaiafetul
  • zaiafetu‑
plural
  • zaiafeturi
  • zaiafeturile
genitiv-dativ singular
  • zaiafet
  • zaiafetului
plural
  • zaiafeturi
  • zaiafeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziafet
  • ziafetul
  • ziafetu‑
plural
  • ziafeturi
  • ziafeturile
genitiv-dativ singular
  • ziafet
  • ziafetului
plural
  • ziafeturi
  • ziafeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaifet
  • zaifetul
  • zaifetu‑
plural
  • zaifeturi
  • zaifeturile
genitiv-dativ singular
  • zaifet
  • zaifetului
plural
  • zaifeturi
  • zaifeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeefet
  • zeefetul
  • zeefetu‑
plural
  • zeefeturi
  • zeefeturile
genitiv-dativ singular
  • zeefet
  • zeefetului
plural
  • zeefeturi
  • zeefeturilor
vocativ singular
plural
zăfet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăfet
  • zăfetul
  • zăfetu‑
plural
  • zăfeturi
  • zăfeturile
genitiv-dativ singular
  • zăfet
  • zăfetului
plural
  • zăfeturi
  • zăfeturilor
vocativ singular
plural
zăfet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăfet
  • zăfetul
  • zăfetu‑
plural
  • zăfete
  • zăfetele
genitiv-dativ singular
  • zăfet
  • zăfetului
plural
  • zăfete
  • zăfetelor
vocativ singular
plural
zăefet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăefet
  • zăefetul
  • zăefetu‑
plural
  • zăefeturi
  • zăefeturile
genitiv-dativ singular
  • zăefet
  • zăefetului
plural
  • zăefeturi
  • zăefeturilor
vocativ singular
plural
zăefet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăefet
  • zăefetul
  • zăefetu‑
plural
  • zăefete
  • zăefetele
genitiv-dativ singular
  • zăefet
  • zăefetului
plural
  • zăefete
  • zăefetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaiafet zaifet zăefet (2) zăfet (2) zeefet ziafet

  • 1. popular familiar Chef (petrecere) mare (cu mâncare, băutură și lăutari).
    exemple
    • Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170.
      surse: DLRLC
    • O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88.
      surse: DLRLC
    • Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80.
      surse: DLRLC
    • Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38.
      surse: DLRLC

etimologie: