2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – Et. nec.

zărghit, ~ă [At: ȘĂINEANU2 / V: ~iet, ~rdit / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg; mai ales în Mol) 1-2 smf, a Smintit2 (1-2). 3-4 smf, a (Cu sens atenuat) Zăpăcit (1-2). 5 a Zănatic.

zărghit, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este smintit, țicnit, zăpăcit. ◊ (subst.) Începu să rîdă ca un zărghit (POPOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas (CR.). • pl. -ți, -te. /v. zărghi.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Mold.) Smintit, țicnit; (cu sens atenuat) zăpăcit. (Substantivat) Ian ascultați, fă, zărghitelor – face moș Gheorghe deschizînd ușa tinziiv-ați îngrijit voi pentru gură? că nu-s colea Bucureștii. SP. POPESCU, M. G. 24. Zărghitul de Trăsnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas și habar n-avea de frig. CREANGĂ, A. 92. – Variante: zărdít, -ă (CAMILAR, N. I 404), zîrghít, -ă (BARANGA-MORARU, F. 31) adj.

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.

zărghít, -ă adj. (d. zărvit). Mold. Fam. Țicnit, nebun.

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Derivat regresiv de la zărghit.

zărghi vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~rghesc / E: drr zărghit] (Reg) 1 A se sminti (2). 2 (Cu sens atenuat) A se zăpăci (2).

zărghi vb. IV. refl. (pop.; despre oameni) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. V-ați zărghit? (CĂL.). prez.ind. -ghesc. /<sl. veche заръватн; cf. ucr. зарва „gîlceavă; ceartă” <рувати „a se lupta”.

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec.

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se țicni, a se sminti; (cu sens atenuat) a se zăpăci.

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti.

zârghit a. Mold. țicnit (CR.). [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zărghi (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghește, imperf. 3 sg. se zărghea conj. prez. 3 să se zărghească

zărghí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărghésc, imperf. 3 sg. zărgheá; conj. prez. 3 sg. și pl. zărgheáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂRGHÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

ZĂRGHÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.

zărghit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

zărghit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

ZĂRGHÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

zărghi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂRGHÍT, ZĂRGHÍTĂ, zărghiți, zărghíte, adj. (Mold.) ~ (prob. pron. locală a lui zărvit, v. zărvi)

Intrare: zărghit
zărghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărghit
  • zărghitul
  • zărghitu‑
  • zărghi
  • zărghita
plural
  • zărghiți
  • zărghiții
  • zărghite
  • zărghitele
genitiv-dativ singular
  • zărghit
  • zărghitului
  • zărghite
  • zărghitei
plural
  • zărghiți
  • zărghiților
  • zărghite
  • zărghitelor
vocativ singular
plural
zârghit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zârghit
  • zârghitul
  • zârghitu‑
  • zârghi
  • zârghita
plural
  • zârghiți
  • zârghiții
  • zârghite
  • zârghitele
genitiv-dativ singular
  • zârghit
  • zârghitului
  • zârghite
  • zârghitei
plural
  • zârghiți
  • zârghiților
  • zârghite
  • zârghitelor
vocativ singular
plural
zărdit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărdit
  • zărditul
  • zărditu‑
  • zărdi
  • zărdita
plural
  • zărdiți
  • zărdiții
  • zărdite
  • zărditele
genitiv-dativ singular
  • zărdit
  • zărditului
  • zărdite
  • zărditei
plural
  • zărdiți
  • zărdiților
  • zărdite
  • zărditelor
vocativ singular
plural
Intrare: zărghi
verb (V405)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zărghi
  • zărghire
  • zărghit
  • zărghitu‑
  • zărghind
  • zărghindu‑
singular plural
  • zărghește
  • zărghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zărghesc
(să)
  • zărghesc
  • zărgheam
  • zărghii
  • zărghisem
a II-a (tu)
  • zărghești
(să)
  • zărghești
  • zărgheai
  • zărghiși
  • zărghiseși
a III-a (el, ea)
  • zărghește
(să)
  • zărghească
  • zărghea
  • zărghi
  • zărghise
plural I (noi)
  • zărghim
(să)
  • zărghim
  • zărgheam
  • zărghirăm
  • zărghiserăm
  • zărghisem
a II-a (voi)
  • zărghiți
(să)
  • zărghiți
  • zărgheați
  • zărghirăți
  • zărghiserăți
  • zărghiseți
a III-a (ei, ele)
  • zărghesc
(să)
  • zărghească
  • zărgheau
  • zărghi
  • zărghiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zărghit, zărghiadjectiv

etimologie:

zărghi, zărghescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.