7 definiții pentru descreierat (persoană)
Explicative DEX
descreierat, ~ă smf, a [At: CĂLINESCU, I. 48 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + creier cdp fr écervelé] 1-2 (Om) lipsit de rațiune. 3-4 (Om) nebun.
DESCREIERAT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre persoane, p. ext. despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCREIERAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; smintit; scrântit; țicnit. [Sil. -cre-ie-] /des- + creier + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*descreĭerát, -ă adj. și s. (după fr. écervelé). Fără creĭer, smintit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!descreierat adj. m., s. m., pl. descreierați; adj. f., s. f. descreierată, pl. descreierate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
Sinonime
DESCREIERAT adj., s. 1. adj. v. smintit. 2. adj., s. v. nebun.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCREIERAT adj., s. 1. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!) 2. adj., s. alienat, dement, înnebunit, nebun, smintit, țicnit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descreierat, descreieratăadjectiv descreierată, descreieratesubstantiv feminin descreierat, descreierațisubstantiv masculin
- 1. (Om) lipsit de rațiune, fără minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. DLRLC
- Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155. DLRLC
-
etimologie:
- des- + creier + -at. DEX '09
- écervelé DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.