3 intrări
42 de definiții
din care- explicative DEX (28)
- ortografice DOOM (9)
- sinonime (4)
- antonime (1)
Explicative DEX
VRĂJMAȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmaș, -ă s. m. și f, adj.] – Cf. vrajbă.
VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂȘMAȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂȘMAȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vrăjmaș, ~ă [At: (a. 1421) Ders / V: vrăș~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vrajbă] 1 smf Dușman (1). 2 smf Inamic (în război). 3 a Care manifestă dușmănie, ostilitate Si: dușmănos, ostil, vrăjmășesc (1). 4 a Care este adversar cuiva în război. 5 a (D. oameni) Rău. 6 a (D. oameni) Nemilos. 7 a (Pan) În care condițiile sunt nefavorabile sau nocive omului Si: periculos, primejdios. 8 a (Pan; d. elemente, fenomene din natură) Care se manifestă cu violență, împiedicând acțiunea umană Si: cumplit, grozav.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăjmășesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjmaș + -esc] 1 Vrăjmaș (3). 2-3 Care aparține vrășmașului (1-2). 4-5 Caracteristic vrăjmașului (1-2). 6-7 (Înv) Vrăjitoresc (6-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăjmăși vtrr [At: CORESI, PS. 3 / Pzi: ~șesc / E: vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea intenții ostile față de cineva. 2 vt (Înv) A atenta la viața cuiva. 3-4 vtrr A (se) învrăjbi. 5-6 vtrr A (se) dușmăni (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrășmaș, ~ă smf, a vz vrăjmaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrășmaș, ~ă smf, a vz vrăjmaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăjmaș, -ă s.m., s.f, adj. I 1 s.m., s.f. Persoană care manifestă împotrivire, ostilitate, ură, dușmănie, adversitate etc. față de cineva sau de ceva; dușman; inamic. Vrăjmaș de veci de te-aș avea, Tu n-ai putea S-acrești mai rău viața mea! (COȘB.). ◊ fig. Conștiința exagerată este un vrăjmaș al speței și o pricină de durere (CĂL.). 2 s.m., s.f. Persoană, stat etc. care se află în stare de război cu cineva; dușman, inamic. Basarab încheie pacea cum vrăjmașii lui o cer (ALEX.) 3 s.m. art. (înv., pop.) Dracul, diavolul. Vii să cerci iadul, să legi pre vrăjmașul, Să-i culegi dobînda și să-i strici sălașul (DOS.). II adj. 1 (despre oameni, state etc.) Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă, de ură, de adversitate etc. față de cineva sau de ceva; care este inamic (cuiva). Ucizi o miede oameni plătit de o putere vrăjmașă (CĂL.). ◊ fig. Fierbea sub brazdă seva și se urca durută în țevile tulpinii vrăjmașă de cucută (LAB.). 2 (despre oameni, state etc.) Care se află în stare de război cu cineva. El prin aceasta să desfată, Ca ș-un tiran după bătaie Cînd vede oastea vrăjmașă junghiată (BUD.). 3 (înv., pop.; despre oameni) Care este rău, crud, cîinos, hain, fară milă; care vrea răul cuiva. Face-mi-aș de tine milă De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș (ALECS.). 4 (despre condiții, împrejurări, locuri, vreme etc.) Care este primejdios, potrivnic. Era o sloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș (CAR.). 5 Care este strașnic, cumplit, grozav. Durerea în falcă o cuprinsese din nou și mai vrăjmașă ca înainte (REBR.). ◊ (adv.) Tata îl izbea vrăjmaș cu palma peste gură (VLAH.). • pl. -i, -e. și vrășmaș, -ă s.m., s.f., adj. /cf. vrajbă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vrăjmășesc, -ească adj. 1 Care aparține vrăjmașului; plin de dușmănie, de ură. Cei zece cum văzură că-n ăst chip nu săvîrșesc, Numaidecît începură cu mijlocul vrăjmășesc (PANN). 2 (înv.; despre armate, state etc.) Vrăjmaș. Prin multe meșteșuguri ostășești să întrarmează împotriva corăbiilor vrăjmășești (D. GOL.). • pl. -ești. /vrăjmaș + -esc.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vrăjmăși vb. IV. tr. A manifesta împotrivire, ostilitate, ură, dușmănie, adversitate, rivalitate etc. față de cineva sau de ceva; a dușmăni, a urî, (înv.) a vrăjmășui. Păstorel, pentru că rămîne distant, e vrăjmășit de moarte (STEINH.). ◊ (refl. recipr.) Oprea și Titu, deși prieteni, se vrăjmășeau în ascuns (REBR.). • prez. ind. -esc. /vrăjmaș + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vrășmaș, -ă s. m., s.f., adj. v. vrăjmaș.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VRĂJMAȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmaș, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. vrajbă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRĂJMAȘ1, vrăjmași, s. m. Dușman (1). Vrăjmașii nu sînt oameni, sînt trăsnete, sînt fiare Și sar, aleargă, mușcă, de sînge însetați. EFTIMIU, Î. 145. În Ion simțea un vrăjmaș. REBREANU, I. 57. Vrăjmașii noștri cei onești ne fac mai mult bine decît amicii fără onoare. BOLLIAC, O. 258. ♦ (La sg. cu valoare de pl.) Adversar în război, inamic. Oștenii mergeau spre vrăjmaș pe drumuri care nu se vedeau, ca înspre un țărm necunoscut. SADOVEANU, O. VI 19. Țeara-i mică, țeara-i tare Și vrăjmașul spor nu are! ALECSANDRI, P. III 213. – Variantă: vrășmaș (EFTIMIU, Î. 42, SANDU-ALDEA, U. P. 122, BELDICEANU, P. 92) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂJMAȘ2, -Ă, vrăjmași, -e, adj. 1. (Despre persoane) Învrăjbit, dușmănos. De atunci țara se împărți în două tabere vrăjmașe. BĂLCESCU, O. I 255. Nu-s la inimă pizmaș, Ci pe Macovei vrăjmaș. TEODORESCU, P. P. 596. ♦ (Despre locuri, împrejurări, vreme etc.) Primejdios; potrivnic. Nu-mi pare cuminte să înnoptăm în asemenea locuri vrăjmașe. C. PETRESCU, A. 308. Cu nevoile noastre am întîrziat... sania rea, boii slabi, vremea vrăjmașă. MIRONESCU, S. A. 36. Pe aici vremea e tot vrăjmașă: de două zile ne bate o furtună grozavă. CARAGIALE, O. VII 19. 2. Rău, cîinos, hain, crud. Mult ești tînăr și gingaș, La inimă om vrăjmaș. BELDICEANU, P. P. 337. De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș. ALECSANDRI, P. P. 42. 3. Strașnic, cumplit, grozav. Ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știe vita cum să se-ntoarcă, să poată răsufla. CARAGIALE, la CADE. După o bătălie vrăjmașă de două ceasuri, elefantul omorî un cap al balaurului. GORJAN, H. II 25. ◊ (Adverbial) Vrăjmaș suflă pe cîmp vîntul ăsta înghețat. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Și-n detunătura puștilor căzu trăsnit, grămadă, cornistul care, singur-singurel, mai rămăsese în picioare sunînd vrăjmaș atacul. MIRONESCU, S. A. 30. – Variantă: vrășmaș, -ă (RETEGANUL, P. I 40, ȘEZ. II 17) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. A dușmăni. Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. ◊ Refl. reciproc. Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂȘMAȘ1 s. m. v. vrăjmaș1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂȘMAȘ2, -Ă adj. v. vrăjmaș2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VRĂJMAȘ3 ~i m. 1) persoană care urăște pe cineva și caută să-și facă rău; dușman. 2) Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat; dușman; inamic. /cf. vrajbă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂJMAȘ1 adv. Strașnic; grozav. /cf. vrajbă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂJMAȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; dușmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE VRĂJMĂȘI mă ~esc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A VRĂJMĂȘI ~esc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vrăjmaș a. și m. dușman, ostil. [Tras din vrajmă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vrăjmășì v. a atenta la: soțul care a vrăjmășit vieața celuilalt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vrăjmáș, -ă s. (d. vrajbă). Dușman: vrăjmaș de moarte. – Ca adj. e fals.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
vrăjmaș adj. m., s. m., pl. vrăjmași; adj. f., s. f. vrăjmașă, art. vrăjmașa, pl. vrăjmașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vrăjmăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, 3 sg. vrăjmășește, imperf. 1 vrăjmășeam; conj. prez. 1 sg. să vrăjmășesc, 3 să vrăjmășească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vrăjmaș adj. m., s. m., pl. vrăjmași; adj. f., s. f. vrăjmașă, pl. vrăjmașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vrăjmăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, imperf. 3 sg. vrăjmășea; conj. prez. 3 să vrăjmășească; ger. vrăjmășind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vrăjmaș s. m., adj. m., pl. vrăjmași; f. sg. vrăjmașă, art. vrăjmașa, g.-d. art. vrăjmașei, pl. vrăjmașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vrăjmăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, imperf. 3 sg. vrăjmășea; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășească; ger. vrăjmășind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vrăjmaș, pl. vrăjmași, f. vrăjmașă, pl. vrăjmașe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vrăjmăși (conj. vrăjmășească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vrăjmaș.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
VRĂJMAȘ s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂJMĂȘI vb. v. dușmăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂJMAȘ s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, inamic, potrivnic, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VRĂJMĂȘI vb. a (se) dușmăni, a (se) urî, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (De ce se ~ atît?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Vrăjmaș ≠ amic, prieten
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vrăjmaș, vrăjmașăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- De atunci țara se împărți în două tabere vrăjmașe. BĂLCESCU, O. I 255. DLRLC
- Nu-s la inimă pizmaș, Ci pe Macovei vrăjmaș. TEODORESCU, P. P. 596. DLRLC
-
- Mult ești tînăr și gingaș, La inimă om vrăjmaș. BELDICEANU, P. P. 337. DLRLC
- De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș. ALECSANDRI, P. P. 42. DLRLC
-
-
- 2. (Despre locuri, vreme etc.) Care nu este prielnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cumplit grozav nefavorabil potrivnic primejdios strașnic
- Nu-mi pare cuminte să înnoptăm în asemenea locuri vrăjmașe. C. PETRESCU, A. 308. DLRLC
- Cu nevoile noastre am întîrziat... sania rea, boii slabi, vremea vrăjmașă. MIRONESCU, S. A. 36. DLRLC
- Pe aici vremea e tot vrăjmașă: de două zile ne bate o furtună grozavă. CARAGIALE, O. VII 19. DLRLC
- Ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știe vita cum să se-ntoarcă, să poată răsufla. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
- După o bătălie vrăjmașă de două ceasuri, elefantul omorî un cap al balaurului. GORJAN, H. II 25. DLRLC
- Vrăjmaș suflă pe cîmp vîntul ăsta înghețat. V. ROM. noiembrie 1953, 155. DLRLC
- Și-n detunătura puștilor căzu trăsnit, grămadă, cornistul care, singur-singurel, mai rămăsese în picioare sunînd vrăjmaș atacul. MIRONESCU, S. A. 30. DLRLC
-
etimologie:
- vrajbă DEX '09 DEX '98
vrăjmaș, vrăjmașisubstantiv masculin vrăjmașă, vrăjmașesubstantiv feminin
- 1. Persoană care urăște pe cineva și caută să-și facă rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Vrăjmașii nu sînt oameni, sînt trăsnete, sînt fiare Și sar, aleargă, mușcă, de sînge însetați. EFTIMIU, Î. 145. DLRLC
- În Ion simțea un vrăjmaș. REBREANU, I. 57. DLRLC
- Vrăjmașii noștri cei onești ne fac mai mult bine decît amicii fără onoare. BOLLIAC, O. 258. DLRLC
-
- 2. Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat: dușman, inamic. DEX '09 DLRLC NODEX
- Oștenii mergeau spre vrăjmaș pe drumuri care nu se vedeau, ca înspre un țărm necunoscut. SADOVEANU, O. VI 19. DLRLC
- Țeara-i mică, țeara-i tare Și vrăjmașul spor nu are! ALECSANDRI, P. III 213. DLRLC
-
etimologie:
- vrajbă DEX '98 DEX '09
vrăjmăși, vrăjmășescverb
- 1. A (se) dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. DEX '09 DLRLC NODEX
- Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. DLRLC
- Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- vrăjmaș DEX '09 DEX '98 NODEX