3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.

vrășmaș, ~ă smf, a vz vrăjmaș

vrășmaș, ~ă smf, a vz vrăjmaș

VRĂȘMÁȘ2, -Ă adj. v. vrăjmaș2.

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f, adj.] – Cf. vrajbă.

vrăjmaș, ~ă [At: (a. 1421) Ders / V: vrăș~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vrajbă] 1 smf Dușman (1). 2 smf Inamic (în război). 3 a Care manifestă dușmănie, ostilitate Si: dușmănos, ostil, vrăjmășesc (1). 4 a Care este adversar cuiva în război. 5 a (D. oameni) Rău. 6 a (D. oameni) Nemilos. 7 a (Pan) În care condițiile sunt nefavorabile sau nocive omului Si: periculos, primejdios. 8 a (Pan; d. elemente, fenomene din natură) Care se manifestă cu violență, împiedicând acțiunea umană Si: cumplit, grozav.

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. vrajbă.

VRĂJMÁȘ1, vrăjmași, s. m. Dușman (1). Vrăjmașii nu sînt oameni, sînt trăsnete, sînt fiare Și sar, aleargă, mușcă, de sînge însetați. EFTIMIU, Î. 145. În Ion simțea un vrăjmaș. REBREANU, I. 57. Vrăjmașii noștri cei onești ne fac mai mult bine decît amicii fără onoare. BOLLIAC, O. 258. ♦ (La sg. cu valoare de pl.) Adversar în război, inamic. Oștenii mergeau spre vrăjmaș pe drumuri care nu se vedeau, ca înspre un țărm necunoscut. SADOVEANU, O. VI 19. Țeara-i mică, țeara-i tare Și vrăjmașul spor nu are! ALECSANDRI, P. III 213. – Variantă: vrășmáș (EFTIMIU, Î. 42, SANDU-ALDEA, U. P. 122, BELDICEANU, P. 92) s. m.

VRĂJMÁȘ2, -Ă, vrăjmași, -e, adj. 1. (Despre persoane) Învrăjbit, dușmănos. De atunci țara se împărți în două tabere vrăjmașe. BĂLCESCU, O. I 255. Nu-s la inimă pizmaș, Ci pe Macovei vrăjmaș. TEODORESCU, P. P. 596. ♦ (Despre locuri, împrejurări, vreme etc.) Primejdios; potrivnic. Nu-mi pare cuminte să înnoptăm în asemenea locuri vrăjmașe. C. PETRESCU, A. 308. Cu nevoile noastre am întîrziat... sania rea, boii slabi, vremea vrăjmașă. MIRONESCU, S. A. 36. Pe aici vremea e tot vrăjmașă: de două zile ne bate o furtună grozavă. CARAGIALE, O. VII 19. 2. Rău, cîinos, hain, crud. Mult ești tînăr și gingaș, La inimă om vrăjmaș. BELDICEANU, P. P. 337. De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș. ALECSANDRI, P. P. 42. 3. Strașnic, cumplit, grozav. Ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știe vita cum să se-ntoarcă, să poată răsufla. CARAGIALE, la CADE. După o bătălie vrăjmașă de două ceasuri, elefantul omorî un cap al balaurului. GORJAN, H. II 25. ◊ (Adverbial) Vrăjmaș suflă pe cîmp vîntul ăsta înghețat. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Și-n detunătura puștilor căzu trăsnit, grămadă, cornistul care, singur-singurel, mai rămăsese în picioare sunînd vrăjmaș atacul. MIRONESCU, S. A. 30. – Variantă: vrășmáș, -ă (RETEGANUL, P. I 40, ȘEZ. II 17) adj.

VRĂJMÁȘ3 ~i m. 1) persoană care urăște pe cineva și caută să-și facă rău; dușman. 2) Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat; dușman; inamic. /cf. vrajbă

VRĂJMÁȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; dușmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbă

VRĂJMÁȘ1 adv. Strașnic; grozav. /cf. vrajbă

vrăjmaș a. și m. dușman, ostil. [Tras din vrajmă].

vrăjmáș, -ă s. (d. vrajbă). Dușman: vrăjmaș de moarte. – Ca adj. e fals.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjmáș adj. m., s. m., pl. vrăjmáși; adj. f., s. f. vrăjmáșă, pl. vrăjmáșe

vrăjmáș s. m., adj. m., pl. vrăjmáși; f. sg. vrăjmáșă, art. vrăjmáșa, g.-d. art. vrăjmáșei, pl. vrăjmáșe

vrăjmaș, pl. vrăjmași, f. vrăjmașă, pl. vrăjmașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂJMÁȘ s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.

arată toate definițiile

Intrare: vrășmaș
vrășmaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vrăjmaș (adj.)
vrăjmaș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașul
  • vrăjmașu‑
  • vrăjmașă
  • vrăjmașa
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașii
  • vrăjmașe
  • vrăjmașele
genitiv-dativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașului
  • vrăjmașe
  • vrăjmașei
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașilor
  • vrăjmașe
  • vrăjmașelor
vocativ singular
plural
vrășmaș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașul
  • vrășmașu‑
  • vrășmașă
  • vrășmașa
plural
  • vrășmași
  • vrășmașii
  • vrășmașe
  • vrășmașele
genitiv-dativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașului
  • vrășmașe
  • vrășmașei
plural
  • vrășmași
  • vrășmașilor
  • vrășmașe
  • vrășmașelor
vocativ singular
plural
Intrare: vrăjmaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașul
  • vrăjmașu‑
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașii
genitiv-dativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașului
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașilor
vocativ singular
  • vrăjmașule
  • vrăjmașe
plural
  • vrăjmașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașul
  • vrășmașu‑
plural
  • vrășmași
  • vrășmașii
genitiv-dativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașului
plural
  • vrășmași
  • vrășmașilor
vocativ singular
  • vrășmașule
  • vrășmașe
plural
  • vrășmașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăjmaș (adj.) vrășmaș

  • 1. (Despre oameni) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dușmănos ostil învrăjbit attach_file 2 exemple
    exemple
    • De atunci țara se împărți în două tabere vrăjmașe. BĂLCESCU, O. I 255.
      surse: DLRLC
    • Nu-s la inimă pizmaș, Ci pe Macovei vrăjmaș. TEODORESCU, P. P. 596.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Mult ești tînăr și gingaș, La inimă om vrăjmaș. BELDICEANU, P. P. 337.
        surse: DLRLC
      • De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș. ALECSANDRI, P. P. 42.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre locuri, vreme etc.) Care nu este prielnic.
    exemple
    • Nu-mi pare cuminte să înnoptăm în asemenea locuri vrăjmașe. C. PETRESCU, A. 308.
      surse: DLRLC
    • Cu nevoile noastre am întîrziat... sania rea, boii slabi, vremea vrăjmașă. MIRONESCU, S. A. 36.
      surse: DLRLC
    • Pe aici vremea e tot vrăjmașă: de două zile ne bate o furtună grozavă. CARAGIALE, O. VII 19.
      surse: DLRLC
    • Ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știe vita cum să se-ntoarcă, să poată răsufla. CARAGIALE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • După o bătălie vrăjmașă de două ceasuri, elefantul omorî un cap al balaurului. GORJAN, H. II 25.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vrăjmaș suflă pe cîmp vîntul ăsta înghețat. V. ROM. noiembrie 1953, 155.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Și-n detunătura puștilor căzu trăsnit, grămadă, cornistul care, singur-singurel, mai rămăsese în picioare sunînd vrăjmaș atacul. MIRONESCU, S. A. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. vrajbă
    surse: DEX '09 DEX '98

vrăjmaș, -ă (persoană) vrăjmașă vrășmaș vrășmașă

  • 1. Persoană care urăște pe cineva și caută să-și facă rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dușman, -ă dușmancă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vrăjmașii nu sînt oameni, sînt trăsnete, sînt fiare Și sar, aleargă, mușcă, de sînge însetați. EFTIMIU, Î. 145.
      surse: DLRLC
    • În Ion simțea un vrăjmaș. REBREANU, I. 57.
      surse: DLRLC
    • Vrăjmașii noștri cei onești ne fac mai mult bine decît amicii fără onoare. BOLLIAC, O. 258.
      surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat:
    exemple
    • Oștenii mergeau spre vrăjmaș pe drumuri care nu se vedeau, ca înspre un țărm necunoscut. SADOVEANU, O. VI 19.
      surse: DLRLC
    • Țeara-i mică, țeara-i tare Și vrăjmașul spor nu are! ALECSANDRI, P. III 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. vrajbă
    surse: DEX '98 DEX '09