VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; imagine, reprezentare; p. ext. previziune. ♦ Vedenie, nălucire. 2. Mod de a vedea, de a concepe sau de a considera lucrurile; părere, opinie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

viziune¹ sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 39 / P: ~zi-u~ / V: (îvr) ~ione / Pl: ~ni / E: fr vision, lat visio, -onis cf it visione] 1 Reprezentare mentală (a realității) creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. 2 (Ccr) Realitate desemnată printr-o viziune (1). 3 Posibilitate de imaginare a unei realități viitoare. 4 (Ccr) Imagine asupra viitorului¹ (14) proiectată mental. 5 Percepție vizuală. 6 (Ccr) Realitate percepută prin simțul văzului. 7 Reprezentare supranaturală. 8 Reprezentare halucinatorie. 9 (Spc) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. 10 (Ccr) Obiectul unei viziuni (9). 11 Manieră de a vedea, de a interpreta lucrurile Si: perspectivă. 12 (Pex) Concepție asupra unei anumite realități.

viziune² sf vz vizuină

viziune s.f. 1 Percepție vizuală (a lumii exterioare); imagine, reprezentare a unei percepții vizuale; ext. realitate percepută prin simțul văzului. Urmărind parcă o viziune fugară, doctorița rămase cu ochii în tavan (VIN.). 2 Mod specific de a concepe sau de a vedea, de a interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie, concepție. E un poet filozof, în sensul unei viziuni anumite asupra lumii (E. LOV.). 3 Percepție fugară și înșelătoare a unor lucruri (bizare, neverosimile, nereale); vedenie, halucinație, nălucire. Chiar dacă n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena se poate să devie realitate (REBR.). 4 Imagine a realității creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. Rămîne prins în mrejele viziunii... trecutului (PER.). 5 (relig.) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. ♦ Obiectul unei astfel de reprezentări. 6 (ret.) Folosirea prezentului în locul unui timp trecut. • sil. -zi-u-. pl. -i. /<fr. vision; cf. lat. visĭo, -onis „acțiunea de a vedea”.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie. 3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală, vedere; p. ext. imagine, reprezentare. De multe ori amintirea e așa de puternică, încît după atîția ani se ridică în mine viziunea desăvîrșită a lucrurilor. SADOVEANU, O. VIII 50. Am agonisit numai viziunea holdelor de smarald. GALACTION, O. I 9. D. Sadoveanu are puternică viziunea gesturilor, prin care personagiile își vădesc mișcările sufletului. IBRĂILEANU, S. 17. Viziunea lucrurilor care-l înconjurau începu să se paienjenească încet-încet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 144. ◊ (Poetic) Ileana, viziunea minunată, pare a fi țesută din lumină și căldură. GHEREA, ST. CR. III 310. 2. Mod de a vedea, de a privi lucrurile; p. ext. concepție, opinie. Poetul își formează o viziune globală, o viziune de ansamblu despre realitate. BENIUC, P. 136. O viziune politică de acest fel – poate mai blîndă – asupra familiei sale trebuie să fi avut și Eminovici. CĂLINESCU, E. 22. 3. Fantasmagorie. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena poate să devie realitate. REBREANU, R. II 53. ♦ Vedenie, nălucă. Prin ceața viorie care împînzește orizontul se desemnează în alb, ca o viziune a nopții, forma uriașă a iahtului. BART, S. M. 50.

VIZIUNE s.f. 1. Percepție vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (p. ext.) previziune, perspectivă. 3. Vedenie, închipuire, halucinație, nălucire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. vision, it. visione, lat. visio].

VIZIUNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. (< fr. vision, lat. visio)

VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

viziune f. 1. lucru supranatural ce apare cu permisiunea divină; viziunile profeților; 2. fig. idee nebună, extravagantă.

*viziúne f. (lat. visio. -ónis, d. vidére, visum, a vedea. V. pre-, pro- și re-viziune). Aparițiune supranaturală, revelațiune: viziunile profeților. Vedenie, nălucă. Himeră.

VIZUINĂ, vizuini, s. f. 1. Adăpost al unor animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. [Pl. și: vizuine] – Cf. viezure.

bizune sf vz vizuină

bizunie sf vz vizuină

ghizuină^[1] sf vz vizuină

jezurină^[1] sf vz vizuină

vezuină sf vz vizuină

vezunie sf vz vizuină

vezurină sf vz vizuină

viezuime sf vz vizuină

viezuină sf vz vizuină

viezunie sf vz vizuină

viezurimă sf vz vizuină

viezurină sf vz vizuină

vijunie sf vz vizuină

vizie³ sf vz viziune

vizione sf vz viziune

viziună sf vz vizuină

vizonie sf vz vizuină

vizuină sf [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (îrg) vezunie, viez~, viezunie, vijunie, ~zonie (A: nct), ~zunie (Pl și: vizunie), (reg) bizunie (A și: bizunie), iezuină, iezunie,^[1] vez~, vezurină, viezuime, viezurimă, viezuri~, ~ziună, ~ziune, ~ne, ~uri~ / E: viezure] 1 Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ unele animale sălbatice Si: bârlog (2), (rar) năzuină. 2 (Îrg; pex) Peșteră (care poate fi folosită drept adăpost). 3 (Fig) Ascunzătoare (5). 4 (Fig) Refugiu. 5 (Pan) Adăpost (1). 6 (Pan) Cocioabă (1). 7 (Pan) Locuință.

vizuine sf vz vizuină

vizunie sf vz vizuină

vizurină sf vz vizuină

viezurină s.f. v. vizuină.

vizuină s.f. 1 (Loc de) adăpost pe care și-l sapă în pămînt sau și-l amenajează unele animale sălbatice; bîrlog. Te încredințez că mi-ar plăcea să străbat... vizuinile de prin munți, în presupusa dibuire a urșilor (ODOB.). 2 Fig. Ascunzătoare; refugiu. Vizuina neînduplecatului voevod era așezată pe niște colți de stîncă (CAR.). 3 Fig. (fam.) Colibă, bordei; cocioabă. Vizunia nu avea... fereastră, ci numai o răsuflătoare pentru aerisire (CĂL.). • pl. -i, -e. (pop.) vizunie, viezurină s.f. /cf. viezure.

vizunie s.f. v. vizuină.

VIZUINĂ, vizuine, s. f. 1. Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ sau și-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. viezure.

VIZUINĂ, vizuini, s. f. (Și în forma vizunie) 1. Bîrlog pe care și-l sapă animalele în pămînt sau și-l fac într-o scorbură, pentru a le servi de adăpost. Sub o rădăcină... de porumb, la temelia moviliței, era gura vizuinii de șobolani. DUMITRIU, N. 275. Trebuie numai să mormăiască și să intre într-o vizunie și-i adevărat bursuc. SADOVEANU, O. II 356. Ca o fiară rănită de moarte, retrasă în vizuină, sta închisă în camera ei. BART, E. 241. 2. Cocioabă, bojdeucă sau orice adăpost primitiv pentru oameni. Sarbezii și zdrențeroșii negustori de vechituri etalau în deschizătura vizuniilor lor resturi despărecheate și oribile. SADOVEANU, O. VIII 155. Vizuina neînduplecatului voievod era așezată pe niște colți de stîncă. CARAGIALE, O. III 91. – Variantă: vizunie s. f.

VIZUNIE s. f. v. vizuină.

VIZUINĂ ~i f. Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. [Sil. -zu-i-] /Din viezure

vizuină f. 1. gaură făcută de viezure; 2. culcuș de fiare. [V. vizunie].

ghizuníe, V. vizuină.

vĭezuínă, V. vizuină.

vizuínă, în Ban. vizurínă, în Olt. Trans. vĭezuínă (Cor. și NPl. Ceaur, 20 și 57), în Mold. vizuníe, în nord. și bizuníe, în Munt. și ghizuníe f. (d. viezure, ca fr. tanière, din taisniere, *taxonaria, d. lat. taxus, vĭezure, orĭ ca vsl. bg ĭazvina, d. ĭazvŭ, vĭezure). Ascunzătoarea pe care șĭ-o face o feară în pămînt. Fig. Casă mică și proastă, bordeĭ: ce vizuină! V. chițumie, cicĭoabă, bîrlog, crov.

viziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune, ni.

vizuină s. f., g.-d. art. vizuinii; pl. vizuini

vizuină s. f., g.-d. art. vizuinii; pl. vizuini

vizuină s. f., g.-d. art. vizuinii; pl. vizuini

vizuină

vizuină, -ni.

viziune (fr.) sin. metastază, sin. parțial enalagă: figură de substituție, care constă în folosirea prezentului în locul unui timp trecut. Este vorba de prezentul istoric sau dramatic. Pentru exemple, v. enalagă.

VIZIUNE s. 1. v. imagine. 2. v. fantomă. 3. v. spectru. 4. perspectivă. 5. v. concepție.

VIZIUNE s. 1. imagine, înfățișare, reprezentare, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 2. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 3. chip, imagine, spectru, umbră, vedenie. (~ morții se arată.) 4. perspectivă. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 5. concepție, convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, (livr.) convicțiune. (O ~ sănătoasă asupra...)

VIZUINĂ s. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobârlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal sălbatic.)

VIZUINĂ s. bîrlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobîrlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cîrtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ a unui animal sălbatic.)