BOJDEUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. bujdă.

bojdeucă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: bujdeau- / P: ~deu~ / Pl: ~uce / E: nct] 1 Casă mică, sărăcăcioasă. 2 (Rar) Casă pustie.

bojdeucă s.f. (reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. • pl. -ci. și bujducă s.f. /cf. bujdă.

BOJDEUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. bujdă.

BOJDEUCĂ, bojdeuci, s. f. (Mold.) Casă mică, simplă, sărăcăcioasă. Mică era și bojdeuca bătrînilor, acoperită cu stuh și paie. SADOVEANU, O. II 313. – Pronunțat: boj-deu-.

BOJDEUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-]

BOJDEUCĂ ~ci m. pop. Casă mică, veche și sărăcăcioasă; cocioabă. [G.-D. bojdeucii; Sil. -deu-că] /Orig. nec.

bojdeucă f. Mold. cocioabă: în bojdeuca unde locuesc ei CR. [Și bujdeucă, diminutiv dela bujdă].

bojdéŭcă V. bujlă.

bordeucă sf vz bojdeucă

bujdeaucă sf vz bojdeucă

bujducă sf vz bojdeucă

bujducă s.f. v. bojdeucă.

bojdeucă (reg.) (desp. -deu-) s. f., g.-d. art. bojdeucii; pl. bojdeuci

bojdeucă (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdeucii; pl. bojdeuci

bojdeucă s. f. (sil. -deu-), g.-d. art. bojdeucii; pl. bojdeuci

BOJDEUCĂ s. v. cocioabă.

bojdeucă s. v. COCIOABĂ.

Bojdeucă ≠ castel, palat