19 definiții pentru viziune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; imagine, reprezentare; p. ext. previziune. ♦ Vedenie, nălucire. 2. Mod de a vedea, de a concepe sau de a considera lucrurile; părere, opinie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

viziune1 sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 39 / P: ~zi-u~ / V: (îvr) ~ione / Pl: ~ni / E: fr vision, lat visio, -onis cf it visione] 1 Reprezentare mentală (a realității) creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. 2 (Ccr) Realitate desemnată printr-o viziune (1). 3 Posibilitate de imaginare a unei realități viitoare. 4 (Ccr) Imagine asupra viitorului1 (14) proiectată mental. 5 Percepție vizuală. 6 (Ccr) Realitate percepută prin simțul văzului. 7 Reprezentare supranaturală. 8 Reprezentare halucinatorie. 9 (Spc) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. 10 (Ccr) Obiectul unei viziuni (9). 11 Manieră de a vedea, de a interpreta lucrurile Si: perspectivă. 12 (Pex) Concepție asupra unei anumite realități.

viziune s.f. 1 Percepție vizuală (a lumii exterioare); imagine, reprezentare a unei percepții vizuale; ext. realitate percepută prin simțul văzului. Urmărind parcă o viziune fugară, doctorița rămase cu ochii în tavan (VIN.). 2 Mod specific de a concepe sau de a vedea, de a interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie, concepție. E un poet filozof, în sensul unei viziuni anumite asupra lumii (E. LOV.). 3 Percepție fugară și înșelătoare a unor lucruri (bizare, neverosimile, nereale); vedenie, halucinație, nălucire. Chiar dacă n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena se poate să devie realitate (REBR.). 4 Imagine a realității creată pe baza impresiilor primite anterior prin simțuri, pe baza concepțiilor proprii etc. Rămîne prins în mrejele viziunii... trecutului (PER.). 5 (relig.) Reprezentare considerată ca rezultat al revelației divine. ♦ Obiectul unei astfel de reprezentări. 6 (ret.) Folosirea prezentului în locul unui timp trecut. • sil. -zi-u-. pl. -i. /<fr. vision; cf. lat. visĭo, -onis „acțiunea de a vedea”.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie. 3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

VIZIUNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală, vedere; p. ext. imagine, reprezentare. De multe ori amintirea e așa de puternică, încît după atîția ani se ridică în mine viziunea desăvîrșită a lucrurilor. SADOVEANU, O. VIII 50. Am agonisit numai viziunea holdelor de smarald. GALACTION, O. I 9. D. Sadoveanu are puternică viziunea gesturilor, prin care personagiile își vădesc mișcările sufletului. IBRĂILEANU, S. 17. Viziunea lucrurilor care-l înconjurau începu să se paienjenească încet-încet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 144. ◊ (Poetic) Ileana, viziunea minunată, pare a fi țesută din lumină și căldură. GHEREA, ST. CR. III 310. 2. Mod de a vedea, de a privi lucrurile; p. ext. concepție, opinie. Poetul își formează o viziune globală, o viziune de ansamblu despre realitate. BENIUC, P. 136. O viziune politică de acest felpoate mai blîndăasupra familiei sale trebuie să fi avut și Eminovici. CĂLINESCU, E. 22. 3. Fantasmagorie. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena poate să devie realitate. REBREANU, R. II 53. ♦ Vedenie, nălucă. Prin ceața viorie care împînzește orizontul se desemnează în alb, ca o viziune a nopții, forma uriașă a iahtului. BART, S. M. 50.

VIZIUNE s.f. 1. Percepție vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (p. ext.) previziune, perspectivă. 3. Vedenie, închipuire, halucinație, nălucire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. vision, it. visione, lat. visio].

VIZIUNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. (< fr. vision, lat. visio)

VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înțelege și interpreta lucrurile; concepție. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

viziune f. 1. lucru supranatural ce apare cu permisiunea divină; viziunile profeților; 2. fig. idee nebună, extravagantă.

*viziúne f. (lat. visio. -ónis, d. vidére, visum, a vedea. V. pre-, pro- și re-viziune). Aparițiune supranaturală, revelațiune: viziunile profeților. Vedenie, nălucă. Himeră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

viziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. viziunii; pl. viziuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIZIUNE s. 1. v. imagine. 2. v. fantomă. 3. v. spectru. 4. perspectivă. 5. v. concepție.

VIZIUNE s. 1. imagine, înfățișare, reprezentare, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ unor vremuri apuse.) 2. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 3. chip, imagine, spectru, umbră, vedenie. (~ morții se arată.) 4. perspectivă. (Are o ~ clară asupra dezvoltării economice.) 5. concepție, convingere, gînd, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, (livr.) convicțiune. (O ~ sănătoasă asupra...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

viziune (fr.) sin. metastază, sin. parțial enalagă: figură de substituție, care constă în folosirea prezentului în locul unui timp trecut. Este vorba de prezentul istoric sau dramatic. Pentru exemple, v. enalagă.

Intrare: viziune
  • silabație: vi-zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viziune
  • viziunea
plural
  • viziuni
  • viziunile
genitiv-dativ singular
  • viziuni
  • viziunii
plural
  • viziuni
  • viziunilor
vocativ singular
plural
vizione
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viziune, viziunisubstantiv feminin

  • 1. Percepție vizuală. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote De multe ori amintirea e așa de puternică, încît după atîția ani se ridică în mine viziunea desăvîrșită a lucrurilor. SADOVEANU, O. VIII 50. DLRLC
    • format_quote Am agonisit numai viziunea holdelor de smarald. GALACTION, O. I 9. DLRLC
    • format_quote D. Sadoveanu are puternică viziunea gesturilor, prin care personagiile își vădesc mișcările sufletului. IBRĂILEANU, S. 17. DLRLC
    • format_quote Viziunea lucrurilor care-l înconjurau începu să se paienjenească încet-încet. ANGHEL-IOSIF, C. L. 144. DLRLC
    • format_quote poetic Ileana, viziunea minunată, pare a fi țesută din lumină și căldură. GHEREA, ST. CR. III 310. DLRLC
  • 2. Mod de a vedea, de a concepe sau de a considera lucrurile; părere, opinie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Poetul își formează o viziune globală, o viziune de ansamblu despre realitate. BENIUC, P. 136. DLRLC
    • format_quote O viziune politică de acest fel – poate mai blîndă – asupra familiei sale trebuie să fi avut și Eminovici. CĂLINESCU, E. 22. DLRLC
  • 3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. DEX '98 DLRLC
    sinonime: fantasmagorie
    • format_quote Dar chiar de n-ar fi fost ieri decît o viziune, mîine scena poate să devie realitate. REBREANU, R. II 53. DLRLC
    • 3.1. Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. DEX '98
  • 4. retoric(ă) Folosirea prezentului în locul unui timp trecut. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.