VIZUINĂ, vizuini, s. f. (Și în forma vizunie) 1. Bîrlog pe care și-l sapă animalele în pămînt sau și-l fac într-o scorbură, pentru a le servi de adăpost. Sub o rădăcină... de porumb, la temelia moviliței, era gura vizuinii de șobolani. DUMITRIU, N. 275. Trebuie numai să mormăiască și să intre într-o vizunie și-i adevărat bursuc. SADOVEANU, O. II 356. Ca o fiară rănită de moarte, retrasă în vizuină, sta închisă în camera ei. BART, E. 241. 2. Cocioabă, bojdeucă sau orice adăpost primitiv pentru oameni. Sarbezii și zdrențeroșii negustori de vechituri etalau în deschizătura vizuniilor lor resturi despărecheate și oribile. SADOVEANU, O. VIII 155. Vizuina neînduplecatului voievod era așezată pe niște colți de stîncă. CARAGIALE, O. III 91. – Variantă: vizunie s. f.