18 definiții pentru cocioabă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. – Et. nec.

COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. – Et. nec.

cocioa sf [At: LB / V: -ciubă, ~arbă, ~orvă / Pl: ~be / E: nct] 1 Casă mică, dărăpănată (și insalubră) Si: bordei, budă, hardughie, halrubă[1], magherniță. 2 (Ast; pop; art) Nume unei constelații formate din trei stele în triunghi. 3 (Îvp) Colibă cu ograda (sau curtea).

  1. Halrubă nu este la rîndul său definit. Posibilă greșeală de tipar. — cata

COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, veche, dărăpănată și insalubră. L-a crescut pe băiat lîngă el, în cocioaba cu fum și întuneric. PAS, Z. I 198. În tindă era întuneric; vîntul vuia afară și se afunda țiuind prin crăpăturile cocioabei. SADOVEANU, O. I 144. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne, cu fereștile cît palma. CREANGĂ, O. A. 45. ◊ (Rar, precizat prin «de casă») Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252.

COCIOABĂ ~e f. Casă de locuit foarte mică, sărăcăcioasă și dărăpănată. [Sil. -cioa-] /Orig. nec.

cocioabă f. bordeiu de pari: cocioabă veche de bârne CR. [Cf. macedo-român cuciubă, butuc, de origină necunoscută].

cocĭoábă (ĭoa o silabă) și (Trans.) -úbă f., pl. e (met. din cobace). Casă mică și proastă, coșmagă, chițumie, bojdeŭcă. V. colibă, vizuină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocioa s. f., g.-d. art. cocioabei; pl. cocioabe

cocioa s. f., g.-d. art. cocioabei; pl. cocioabe

cocioa s. f., g.-d. art. cocioabei; pl. cocioabe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCIOA s. (rar) coștoroabă, (Mold.) bojdeucă, (Transilv.) bujdală, (Mold.) bujdă. (Locuia într-o ~.)

COCIOA s. (rar) coștoroabă, (Mold.) bojdeucă, (Transilv.) bujdală, (Mold.) bujdă. (Locuia înlr-o ~.)

Intrare: cocioabă
cocioabă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocioa
  • cocioaba
plural
  • cocioabe
  • cocioabele
genitiv-dativ singular
  • cocioabe
  • cocioabei
plural
  • cocioabe
  • cocioabelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cociu
  • cociuba
plural
  • cociube
  • cociubele
genitiv-dativ singular
  • cociube
  • cociubei
plural
  • cociube
  • cociubelor
vocativ singular
plural
coșcioabă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocioa, cocioabesubstantiv feminin

  • 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-a crescut pe băiat lîngă el, în cocioaba cu fum și întuneric. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote În tindă era întuneric; vîntul vuia afară și se afunda țiuind prin crăpăturile cocioabei. SADOVEANU, O. I 144. DLRLC
    • format_quote Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne, cu fereștile cît palma. CREANGĂ, O. A. 45. DLRLC
    • format_quote rar Dincolo, la stînga, e o cocioabă de casă în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.