vedenie¹ sf [At: VARLAAM, C. 394 / V: (îrg) vid~, (înv) ~dan~, videan~, (reg) vidan~ / Pl: ~ii / E: slv видѣниѥ] 1 (Rel) Reprezentare în vis² (1), în stări extatice etc. a unei ființe (supranaturale), care face cunoscută voința divină Si: apariție (4), (înv) arătare (2), vedere (88) Vz revelație, viziune. 2 (Înv) Text care relatează despre o vedenie (1). 3 Reprezentare în vis² (1). 4 Falsă percepție a unor situații etc., care nu corespund unei realități concrete. 5 Ființă ireală care apare în vis sau care este imaginată de o persoană stăpânită de emoții puternice, de o boală psihică etc. Si: arătare (24) Vz fantomă (1), halucinație, închipuire, nălucă, nălucire, năzărire. 6 (Olt; îe; îf vidănie) A băga (pe cineva) în vidănii A îngrozi pe cineva. 7 Imagine a unei ființe sau a unui lucru care apare în mod nedeslușit sau neașteptat (și care sperie prin aspectul ei ciudat). 8 (Rar; fig) Miraj. 9-12 (Îvp) Vedere (1-4). 13 (De obicei poetic) Reprezentare (a unei realități). 14 (Ccr) Ceea ce produce o impresie deosebită. 15 (Pop) Minune.

VEDENIE, vedenii, s. f. 1. Faptul de a vedea lucruri care nu există în realitate; oameni sau obiecte pe care cei cu imaginația tulburată au impresia că le văd în fața lor; viziune, halucinație, nălucă. În una din nopțile lui de suferință... a avut o vedenie. SADOVEANU, E. 220. Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt. HOGAȘ, M. N. 93. Vedenii nedeslușite, șiruri rupte și încîlcite, vorbe stinghere și sfărîmături de idei scăpau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. ◊ Fig. Gorică.. le momea cu vedenia unei vieți ușoare și bogate. M. I. CARAGIALE, C. 56. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau care sperie prin aspectul ei ciudat. Pe cărarea strîmba veniră spre mine, fără sunet de pași, două vedenii. Un căprior și perechea. C. PETRESCU, S. 20. Calul, vedenie mută, Cu coama de vînturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu. COȘBUC, P. II 32. 2. Imagine, reprezentare. Șleahticii auziseră un nume care începea să fie groaznic și aveau vedenia ticăloșiilor și prădăciunilor tătărăști. SADOVEANU, O. VII 96. 3. (Popular) Faptul de a vedea; vedere. Și-i arăta copiii, la a căror vedenie Maica Domnului se îngrețoșa. ȘEZ. V 36.

VEDENIE ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; fantasmă; viziune. A avea ~i. 2) (în superstiții) Ființă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /<sl. vidĕnije

vedenie f. viziune. [Slav. VIDĬENIĬE].

vedénie și (vechĭ, azĭ Mold.) vi- f. (vsl. vidĭeniĭe, d. vidĭeti, a vedea. V. vidmă). Arătare, nălucă, spectru. Halucinațiune: a avea vedeniĭ.

vedanie sf vz vedenie¹

vidanie sf vz vedenie¹

videanie sf vz vedenie¹

videnie sf vz vedenie¹

vedanie s.f. v. vedenie.

videnie s.f. v. vedenie.

videnie f. Mold. V. vedenie.

vidénie, V. vedénie.

vedenie (desp. -ni-e) s. f., art. vedenia (desp. -ni-a), g.-d. art. vedeniei; pl. vedenii, art. vedeniile (desp. -ni-i-)

vedenie (-ni-e) s. f., art. vedenia (-ni-a), g.-d. art. vedeniei; pl. vedenii, art. vedeniile (-ni-i-)

vedenie s. f. (sil. -ni-e), art. vedenia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedeniei; pl. vedenii, art. vedeniile (sil. -ni-i-)

vedenie, -nii.

VEDENIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. spectru.

VEDENIE s. v. imagine, înfătișare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.

vedenie s. v. IMAGINE. ÎNFĂȚIȘARE. MIRAJ. OCHI. REPREZENTARE. VĂZ. VEDERE. VIZIUNE.

VEDENIE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 2. fantasmagorie, închipuire, nălucire. (O ~ a minții sale.) 3. halucinație, nălucire, năzărire, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

vedenie (-ii), s. f. – Viziune, nălucă, fantasmă. Sl. vidĕnije (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455; Conev 97), cu fonetism influențat de a vedea.