VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.

viza¹ vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~zez / E: fr. viser] (C. i. acte oficiale, copii etc.) A aplica o viză¹ pentru a da valabilitate Si: (îvr) a vizarisi¹ .

viza¹ vb. I. tr. (compl. indică acte, pașapoarte etc.) A pune o viză, pentru a-i da valabilitate. Trebuie să vizeze permisul la bibliotecă. • prez.ind. -ez. /<fr. viser.

viza² vb. I. tr. 1 A dirija, a îndrepta o armă, un instrument (de măsurat) cu dispozitiv optic (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv; ext. a ochi. 2 Fig. A avea ca scop, a avea ca obiectiv; a tinde, a ținti. Nu vizează, chiar cel mai izolat artist, să trezească ecouri de rază lungă? (PER.). 3 Fig. A avea în vedere (pe cineva sau pe ceva); a face aluzie, a se referi (la cineva sau la ceva). Subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli (CĂL.). • prez.ind. -ez. /<fr. viser; cf. lat. vīsus „văzut”.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren în centrul lentilei unui aparat de ochire. Rotim alidada mobilă, pînă putem viza. obiectul de pe cealaltă latură a unghiului. TRIGONOMETRIA 116. 2. Fig. A se referi, a face aluzie (directă) la cineva sau la ceva; a avea ca obiectiv, a ținti, a urmări în mod special pe cineva sau ceva. Avea impresia că este direct vizat. BART, E. 211.

VIZA¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-l face valabil. ◊ Tranz. fact. Căutarăm să coborîm la Orșova și să vizăm pașapoartele noastre. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Refl. pas. O ferestruie mică... pe unde se cumpără și se vizează biletele. SEBASTIAN, T. 188.

VIZA¹ vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde în cîmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

VIZA vb. tr. 1. a pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). 2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări. (< fr. viser)

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /<fr. viser

A VIZA¹ ~ez tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /<fr. viser

VIZĂ³, vize, s. f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, până la un anumit punct de pe teren; p. ext. linie trasată pe o planșetă unind locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. – După fr. visée.

giză sf vz viză

viză³ sf [At: LTR² / Pl: ~ze / E: fr visée] 1 Direcție care corespunde prelungirii razei vizuale prin luneta unui aparat topografic spre un anumit punct din teren. 2 (Pex) Linie care unește punctul în care se află aparatul de observare cu punctul vizat. 3 (Fig) Obiectiv de îndeplinit.

viză² sf [At: ASACHI, S. L. II, 114 / Pl: ~ze / E: rs, ucr виз, mg viza] 1 Pește din familia acipenseridelor, atingând o lungime medie de 1,5-2 m, cu capul alungit, cu botul lat, scurt și rotunjit la vârf, cu corpul aproape cilindric, cu pielea netedă, de culoare cenușiu-cafenie pe spate și albă pe pântece, apreciat pentru carnea și icrele lui (Acipenser glaber). 2 (Iht) Morun (Huso huso).

viză¹ sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ze / E: fr visa] Mențiune, ștampilă (însoțită de semnătură) aplicată de o autoritate pe un act pentru a-i conferi valabilitate.

viză³ s.f. (iht.) Pește de apă dulce, din familia acipenseridelor, asemănător cu cega, cu botul scurt, conic și rotunjit (Acipenser nudiventris). • pl. -e /<rus., ucr. виз, magh. visa.

viză¹ s.f. Mențiune, însemnare specială, parafă etc. făcută de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate, pentru a-i confirma primirea etc. ♦ Spec. Mențiune aplicată pe pașaportul unei persoane în baza căreia i se permite să intre (sau să iasă) pe (sau de pe) teritoriul unei țări străine. Fiind cetățeană străină, aștepta, iritată, să obțină viza de plecare din țară (CĂL.). • pl. -e. /<fr. visa; cf. lat. vīsa „lucru văzut”.

viză² s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, pînă la un anumit punct de pe teren. ♦ Ext. Linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. • pl. -e. /<fr. visée.

VIZĂ³, vize, s. f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, până la un anumit punct de pe teren; p. ext. linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. – După fr. visée.

VIZĂ¹, vize, s. f. Însemnare făcută de o autoritate pe un act pentru a-i da valabilitate, pentru a confirma primirea hîrtiei respective etc. E pusă viza pe pașapoarte? BENIUC, V. 96.

VIZĂ², vize, s. f. Pește din familia nisetrului, adaptat la viața din apele dulci ale Dunării (Acipenser glaben).

VIZĂ¹ s.f. Semn sau mențiune făcută pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. [< fr. visa, cf. lat. visa – văzută].

VIZĂ² s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic pînă la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. [< fr. visée, cf. viser – a ochi].

VIZĂ¹ s. f. semn, mențiune pe un act pentru a indica faptul că a fost văzut, verificat sau rezolvat. (< fr. visa)

VIZĂ² s. f. linie din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. (< fr. visée)

VIZĂ ~e f. Formulă specială sau ștampilă, însoțită de o semnătură, care se aplică de către o autoritate pe un document pentru a-l face valabil. [G.-D. vizei] /<fr. visa

viză f. formulă prin care se atestă că un act a fost verificat: a pune viză.

viză f. pește care trăește în Marea-Neagră, ajunge până la trei metri de lung, cu icre foarte bune (Accipenser glabra) [Rut. VIZŬ].

2) *víză f., pl. e (fr. visa, d. lat. visa, „văzută” saŭ „văzute”, part. d. vidére, a vedea). Cuvinte, semn orĭ iscălitură pin care se atestă că un act a fost văzut: a-țĭ pune viza pe un pașaport.

1) víză f., pl. e (rut. viz). Un pește ganoid cu botu lat maĭ mare de cît cega (acipenser glaber). Cînd e mic (50 c.m.) se numește bogzar.

1) *vizéz v. tr. (fr. viser, d. lat. visa, „văzute”, adică „acte văzute”). Verific un act, un bilet.

2) vizéz v. tr. (fr. viser, din aceĭașĭ origine cu rom. a visa). Barb. Ochesc.

viza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vizez, 3 vizează; conj. prez. 1 sg. să vizez, 3 să vizeze

viza (a ~) vb., ind. prez. 3 vizează

viza (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizez, 3 sg. și pl. vizează

viză s. f., g.-d. art. vizei; pl. vize

viză s. f., g.-d. art. vizei; pl. vize

viză (adm., zool., topogr.) s. f., g.-d. art. vizei; pl. vize

viză.

vizez, -zează 3.

VIZA vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.

VIZA vb. 1. a ochi, a ținti, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a se raporta, a se referi. (Cele arătate ~ următoarea problemă...) 3. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să...)

viză (-ze), s. f. – Parafă, însemnare pe un act. Fr. visa. – Der. viza, vb. (a aplica o viză; a tinde, a ținti), din fr. viser; vizor, s. n., din fr. viseur, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110; vizibil, adj., din fr. visible; vizibilitate, s. f.; vizieră, s. f., din fr. visière; viziune, s. f., din fr. vision; vizionar, s. m., din fr. visionnaire.

viză (-ze), s. f. – Sturion (Acipenser glaber). Rut., rus. viz, pol. wyz, slov., mag. viza (Cihac, II, 460).

VIZĂ, vize, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică, dar frecvent și în apele dulci aferente, putând ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion